class="">Teodor Corban: „«Cafeneaua» lui Purcărete induce o evadare din lumea nebună şi trivială în care trăim, pentru a reînvăţa să visăm frumos”

În FNT va putea fi văzut miercuri, 26 octombrie, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, de la ora 20.00, spectacolul „Cafeneaua” de Goldoni, În regia lui Silviu Purcărete. Protagonist / Teodor Corban, un actor foarte special, atât În teatru, cât şi În film. El ne-a acordat un interviu În care vorbeşte despre personajul său Ridolfo, despre Silviu Purcărete, despre „Cafeneaua”, despre public… 

Maria Sârbu: Domnule Corban, din nou ajungeţi În FNT, de data aceasta cu montarea „Cafeneaua” de Goldoni, În regia lui Silviu Purcărete. Sunteţi protagonist În acest spectacol, Îl interpretaţi pe Ridolfo. Cum aţi primit rolul?         

Teodor Corban: Ca să fiu sincer, personajul Ridolfo nu mi-a provocat entuziasm la Început, părea desuet, scris Într-o limbă greoaie şi, paradoxal, cam sleit de umor pentru un Goldoni. Acum când compar prima impresie cu Ridolfo la care s-a ajuns realizez o diferenţă semnificativă. 

E prima colaborare a dumneavoastră cu Silviu Purcărete, deşi dumnealui a mai lucrat la Teatrul Naţional din Iaşi. Cum aţi descrie colaborarea cu marele regizor, cu echipa sa? Ce reprezintă pentru Naţionalul ieşean un creator precum Purcărete?

Sigur că auzisem despre maniera În care lucrează Silviu Purcărete, dar când lucrezi cu el „pe viu” e altceva şi Înţelegi prin ce se diferenţiază teatrul lui de al celorlalţi regizori. În primul rând, stilul său de a concepe spectacolul pune actorul În alarmă, Îl trezeşte din apatia conceperii unui rol de duzină, Îl scoate din clişeele bine cunoscute şi uzitate. Nu ştii unde va duce povestea, nu ştii (ca Într-o mirifică aventură) ce surpriză Îţi va aduce fiecare repetiţie cu Purcărete. Apoi surprinzător pentru mine a mai fost că povestea piesei lui Goldoni era şi rămânea doar la un palier de jos, ca pretext al edificiului spectacolului, unde Silviu Purcărete aducea alte elemente, alte idei, alte mijloace care reuşeau să Înnobileze o piesă oarecare de Goldoni. Pentru Teatrul ieşean asta insuflă un alt aer, un ozon necesar, care aduce (la propriu) o altă respiraţie spectatorilor. Sălile la Purcărete sunt pline şi spectatorii pleacă la final de „Cafeneaua” efectiv magnetizaţi. 

Aţi mai jucat personaje de Goldoni?

Da, În „Gâlcevile din Chioggia”, piesă pusă În scenă de Alexandru Dabija şi prin nişte commedia dell'arte, dar acum e altceva. 

Cine este Ridolfo al lui Teodor Corban? Ce calităţi Îi Împrumutaţi?

Ridolfo, cel inventat de Purcărete, este omul-Înger, binele, lumina, chiar sacrul. E dificil să joci aşa ceva, chiar riscant. Una din grijile mele la conceperea rolului a fost să-l umanizez, să-i dau personajului şi „apucături” de om, cu bune şi cu rele. Dacă de obicei zbaterea mea era să-i dau personajului şi calităţi, de data asta a fost invers, ca să pot fi credibil acestui „imaculat” trebuia să-i mai şifonez pe ici pe colo imaginea de sfânt. 

De unde naturaleţea cu care vă Înzestraţi personajele?

Mă bucur dacă par naturale personajele mele, pentru că am muncit mult ca să ajung la felul ăsta de a „părea” pe scenă. În fapt, cred că asta vine de la „topirea” tuturor indicaţiilor, sarcinilor de joc, de la grija că la final la acest „costum” pe care Îl port două ore să nu se vadă „aţele” cu care a fost cusut.

„Cafeneaua” e un spectacol nou, din 2016. Piesa e scrisă În 1750. Ce fel de montare i se propune publicului? 

Cred că spectacolul are ceva inefabil, magic, până la sublim. Spectacolul induce spectatorilor o altfel de trăire şi de simţire, o evadare din lumea nebună şi trivială În care trăim, pentru a reÎnvăţa să visăm frumos. 

Cum aţi provoca spectatorii să-şi dorească să vină la „Cafeneaua”?

 E Purcărete! E magie! E Teatru!   

Anul trecut, la Festivalul Naţional de Teatru aţi fost omagiat, aţi fost cumva În centrul evenimentului. Ce aţi simţit atunci când aţi aflat că spectacole ale Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” sunt selecţionate şi În 2016? Cu atât mai mult cu cât jucaţi şi În „Un duşman al poporului” de Arthur Miller, regia Claudiu Goga, programat la această a 26-a ediţie?

Faptul că după ediţia de anul trecut la care am trăit momente unice pentru cariera mea revin anul acesta, ba chiar jucând În două spectacole, pare ceva prea frumos şi ireal. Pe de altă parte (eu nefiind un om prea festivist), asta mă responsabilizează şi mă obligă. Când creez o zonă de aşteptare evident că miza va creşte şi presiunea va fi mai mare. Dar şi de asta e frumos pe lume. 

Ce a fost şi ce este FNT pentru Teodor Corban?

Profesorul meu Dem Rădulescu spunea despre Ofelia din „Hamlet” că e singura fiinţă vie din Elsinore, că e o floare crescută Între zidurile reci ale Danemarcei. Cam asta e şi FNT În Romania. 

CAFENEAUA