„Povestea de iarnă”, producția Teatrului Național din Timișoara e o parabolă shakespeariană care confruntă lumea realității cu una a magiei și a fanteziei.
11 decembrie 2020 Stiri
Conflictul ajunge la apogeu când imaginația și creativitatea ajung să înlocuiască un sistem politic corupt și lipsit de dragoste și lumină. Găsesc că Festivalul din acest an e un miracol în sine, care ne-a făcut să uităm de ravagiile pandemiei, pentru a ne regăsi în povești minunate, exprimate într-o varietate de stiluri. Istoria ne învață că teatrul nu numai că supraviețuiește marilor dezastre, războaie, revoluții, epidemii, dimpotrivă, în astfel de vremuri se călește și renaște, iar în cele din urmă iese învingător.
Fiecare spectacol e o mărturie a unui efort creativ exprimat în alt timp și în alte condiții. Fiecare spectacol e un martor și o reflecție al creației unui grup de artiști într-un anume teatru într-un anume oraș într-un anume timp. Fără discuție, Festivalul m-a făcut să cred că lupta cotidiană contra virusului invizibil a devenit mai clară și ușoară în timpul derulării lui. Pe scenele României, actori minunați au dovedit că lupta națiunii nu e purtată doar pentru sănătatea fizică, dar și pentru cea spirituală. Dramaturgi, regizori, scenografi, compozitori, coregrafi, actori și tehnicieni și-au pus speranțele în joc și talentul lor a devenit nu numai o armă evidentă, dar și una de apărare prin cultură. În decoruri diferite, în costume diferite, în piese care abordau subiecte diferite, actorii au avut un țel comun, acela de a proiecta specificul unui popor în vremuri de restriște. Cu toate dificultățile transpunerii pe video, cei care au urmărit Festivalul au reușit să retrăiască dramele și comediile respective la mare intensitate.
Decizia organizatorilor de a crea un festival care să acopere ani și ani de creație s-a dovedit a fi benefică. Pânza a fost pictată în culori și forme diferite, care reflectau timpul istoric de la revoluția din ’89 până astăzi. Ce minunată ocazie de a prezenta evoluția artistică în paralel cu istoria trăită! Varietatea spectacolelor, dialogurilor, conferințelor, cât și mărturiile artiștilor dovedesc o afirmare teatrală de prim rang. Teatrul prin definiție e un fenomen efemer, dar Festivalul l-a pus din nou pe hartă, reînnoind și reafirmând un material artistic care promite că va rămâne pentru totdeauna o provocare pentru teatrul viitorului. În „Povestea de iarnă” o lume dispare și alta îi ia locul, utilizând tot ce era mai bun, mai frumos și mai profund în cea dinainte.
FELICITĂRI TUTUROR!
Alexander HAUSVATER
regizor