N-am fost unul dintre spectatorii online ai acestei ediții a Festivalului Naţional de Teatru. Încă din preambulul (filmat cu telefonul) spectacolului cu care am participat la FNT 30 / FNT Altfel, am spus că eu cred că, în acest context de pandemie, fiecare spectacol online este un coșciug pentru spectacolul de teatru adevărat. Am îndemnat însă pe toată lumea să vadă această ediție „altfel” a FNT.
11 decembrie 2020 Stiri
De când a început pandemia, iar lumea teatrului de la noi și de aiurea a plonjat în online, am avut o dilemă – e bine sau nu? E necesar sau nu? Înțeleg foarte bine rațiunile „tehnice” și „psihologice” pentru care s-a întâmplat acest lucru, dar dilema mea încă există.
Am susținut însă „de la distanță” ideea desfășurării FNT online. Am sperat că tocmai această formulă a lui, în care Teatrul a fost prezent prin absență, ar putea fi un un moment de reflecție pentru noi toți.
Știu câtă muncă și cât efort depun, an de an, organizatorii FNT și pentru asta au tot respectul și admirația mea. Dar tot acest efort riscă să devină inutil dacă nu se va înțelege că Festivalul de teatru nu este Teatrul. Festivalul este doar un vehicul, o formă al cărui conținut este Teatrul. Fără acest conținut, Festivalul este inutil.
Pandemia a dus (temporar sper) la pericolul morții Teatrului. Dar nu este singura cauză a acestui pericol.
Pandemia va trece.
Dar celelalte cauze care pun în pericol viața Teatrului – subfinanțarea, sistemul legislativ anacronic și politizarea – nu vor trece de la sine. Și dacă nu vom face ceva, ne vom trezi că nu suntem actori, regizori, scenografi sau critici de teatru, ci doar bieți figuranți la balul dat de Ranevskaia în actul III al piesei lui Cehov. Și într-o zi vom fi mirați că „livada-teatrul nostru” a fost vândută. Și când vom întreba năuci, cine a cumpărat-o, vom afla că internetul și politica. În realitate „cumpărătorul” este doar ignoranța și tăcerea noastră.
Anul acesta Festivalul a supraviețuit. Dar Teatrul, nu. Memoria Teatrului – și nu Teatrul – a salvat Festivalul. Da, așa incompletă și cârpită, cu mulți pixeli lipsă, Memoria Teatrului a salvat Festivalul. Și dacă Memoria Teatrului poate fi eternă, ea cu siguranță nu este infinită. La aceste lucruri sperăm să reflectăm cu ocazia acestui Festival.
De aceea eu nu judec „FNT online” în paradigma „a fost bun sau nu”, „a fost necesar sau nu”. Eu l-am văzut ca pe o speranță.
Știu, s-ar putea să fiu naiv. Dar mai bine naiv, decât figurant la balul din actul III dat de Ranevskaia.
Claudiu GOGA
regizor