class="">Festivalul „a păşit cu dreptul spre mileniul trei”

Festivalul „a păşit cu dreptul spre mileniul trei”

REPERE* FNT 2000 (12-19 noiembrie)

La ediția a X-a (jubiliară) a Festivalului Național de Teatru, organizat în 2000, în perioada 12-19 noiembrie, selecționer unic și director artistic a fost criticul Alice Georgescu, care cu un an în urmă preluase, din mers, mandatul. A acceptat să conducă Festivalul în ideea de a-l instituționaliza, de a da o nouă semnificație acestui eveniment teatral.

24 noiembrie 2020  Repere, Stiri

În opinia de atunci a directorului Alice Georgescu, Festivalul are nevoie de autonomie. Fără așa ceva „va fi greu de vorbit despre o strategie”. Totuși acest eveniment nu a putut fi o structură independentă în anii ce au urmat, căci nu este deloc ușor, atâta timp cât în România banii pentru cultură reprezintă o problemă eternă.

La acea ediție, organizată de Ministerul Culturii, UNITER și Primăria Municipiului București, direcția executivă a Festivalului a trecut de la Primărie, respectiv ArCuB, la Uniunea Teatrală din România. Și-au oferit sprijinul Asociația Internațională a Criticilor de Teatru – Secția Română și Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru – Catedra de Teatrologie.

Despre selecție, Alice Georgescu își propusese să demoleze un clișeu: „Se spune întotdeauna: am ținut cont de criteriul valoric, care este, de fapt, criteriul gustului meu, pentru că scara valorică  eu o alcătuiesc. Se întâmplă, în cazuri fericite, ca această scară a mea să coincidă cu scara valorică a unui număr foarte mare de oameni, dar nu-i obligatoriu să fie așa. Criteriile au fost ceea ce am socotit eu bun, reprezentativ, interesant”.

Din ceea ce văzuse selecționerul (spectacole ale stagiunii 1999-2000) s-au distins două direcții: creatori consacrați și tineri artiști care au lucrat spectacole în teatre importante. Cea de-a doua secțiune a fost denumită inițial de selecționer „nouăzeciști”, căci era vorba, așa cum declara, despre creații ale unor regizori care și-au terminat studiile între anii 1991 și 2000.

Astfel selecția a inclus la Seniori:

„Hamlet” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra, Bucureşti

„Mediterana”, după Panait Istrati, scenariul şi regia Cătălina Buzoianu, Teatrul „Maria Filotti”, Brăila

„Mizantropul” de Molière, regia Gábor Tompa, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

„Roberto Zucco” de Bernard-Marie Koltès, regia Alexander Hausvater, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi

„Saragosa – 66 de zile”, după Jan Potocki, regia Alexandru Dabija, Teatrul Odeon

A fost prezentat și spectacolul Teatrului Național Craiova, realizat în stagiunea 1998-1999, „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur.

Secțiunea Tinerilor:

„Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, regia Anca Bradu, Teatrul Naţional Târgu-Mureş, Compania „Tompa Miklós”

„M… Butterfly” de David Henry Hwang, regia Ada Lupu Hausvater, Teatrul Odeon

„Nunta lui Krecinski” de A. Suhovo-Kobîlin, regia Felix Alexa, Teatrul Naţional Bucureşti

„Nunta însângerată”, după Federico Garcia Lorca, regia Bocsárdi László, Teatrul „Tamási Áron” – Ansamblul de dansuri „Háromszék”, Sfântu-Gheorghe

„Portret de criminal” de Slawomir Mrožek, regia Claudiu Goga, Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov

Închiderea Festivalului a fost dedicată Anului Eminescu cu reprezentația „Trecut-au anii…”, după Mihai Eminescu, o producție UNISTAR-UNITER, cu actorii Valeria Seciu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și clarinetistul Aurelian Octav Popa, spectacol prezentat cu succes pe multe scene din țară și străinătate.

Au continuat și în 2000 discuțiile despre selecția oficială și „Off”, cea de-a doua desfășurându-se în paralel cu Festivalul. Alice Georgescu motiva că „Off” nu este o secțiune care să fie organizată în Festival, ea se constituie de la sine: „În cazul tuturor festivalurilor mari din lume, «Off»-ul s-a constituit printr-o acțiune spontană și liberă a celor care s-au socotit fie nedreptățiți, fie la fel de buni ca și cei din selecție. Au avut mai multe motive pentru a-și prezenta spectacolele în același timp cu Festivalul” (Jurnalul de București, noiembrie 2000).

Programul a inclus, de asemenea, întâlniri între creatori și critici, întâlniri și cu invitați din străinătate, punându-se în discuție diferite teme despre teatru. Printre dezbaterile și colocviile anunțate în caietul program al Festivalului s-au numărat: „Teatrul românesc între agonie și extaz” (conferențiar Marian Popescu); „Teatrul est-european la granița de est a Europei” (masă rotundă, moderator Dumitru Solomon); „Generațiile în teatru” (masă rotundă, moderator Magdalena Boiangiu); „De ce facem festivaluri” (masă rotundă, moderator Cornel Todea). Au avut loc și atelierele critice „Creatori și critici față în față”, organizate de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru – Secția Română.

Printre alte evenimente s-a numărat și vernisajul expoziției de artă naivă organizate de Centrul Național de Conservare și Valorificare a Tradiției Populare.

În timpul Festivalului Național de Teatru pe scenele bucureștene s-au jucat și spectacole reunite sub numele „Independent Off”.

Despre ediția a X-a a Festivalului, de la răspântia secolelor, criticul Marina Constantinescu afirma în articolul „Drumuri spre teatru” (Teatrul azi, nr. 1-2, 2001): „La mijlocul lunii noiembrie, toate drumurile teatrului au dus la Bucureşti. Această artă nu are centru, ci centre, sau mai exact locuri în care se întâmplă ceva. Fenomenul fiind viu se manifestă previzibil sau nu, încărcând variat spaţiile în care se dezvoltă. De aceea cred că ediţia de anul acesta – a X-a – a Festivalului Naţional de Teatru a fost un eveniment pentru că a ţinut cont de chipul real al spectacolului teatral, în cele mai variate forme de înfăţişare, fără tendinţa periculoasă de a machia ceea ce ar fi putut părea neestetic. Directorul festivalului – criticul de teatrul Alice Georgescu – şi organizatorii (s-a simţit din plin şi eficient implicarea de anul acesta a UNITER-ului) au mai ţinut seama de ceva: lipsa dialogului, a comunicării instalată confortabil în societate şi, implicit, în rândul oamenilor de teatru. Încercarea de a-i pune faţă în faţă pe creatori şi comentatori mi s-a părut mai reuşită şi mai animată ca în alţi ani, discuţiile care s-au purtat la sediul Uniunii Teatrale fiind mult mai dezinhibate şi poate mai constructive decât în alte dăţi (…). E drept că anvergura unui festival ţine cu precădere de valoarea spectacolelor cuprinse în selecţie. Festivalul reflectă starea teatrului într-un interval anume, iar cota evenimentului este dependentă de cota montări lor. Gândit însă ca un mecanism mult mai complex, Festivalul Naţional poate să însemne cu adevărat un fapt major al culturii, el poate să devină într-adevăr o instituţie. În cele zece ediţii s-au conturat multe idei, s-au încercat destule formule şi echipe. Încet-încet, lucrurile par să se limpezească, convulsiile să se rărească şi chiar şi orgoliile de tot felul să se estompeze. În fond, ce este Festivalul acesta? Un loc de întâlnire, un timp petrecut împreună întru teatru şi cultură, un moment în care trăieşti intens bucurii sau dezamăgiri, în care îi poţi privi, descoperi şi asculta pe cei de lângă tine. De dimineaţa până noaptea, o săptămână încheiată. Dacă lucrurile te înfierbântă, dacă nasc polemici şi provoacă îndoieli, dacă îţi poţi manifesta libertatea gândului şi verifica acurateţea judecăţii, atunci misiunea lui a fost îndeplinită. Asta îşi dorea şi Cristina Dumitrescu în anii în care a fost directorul Festivalului, aşa cum vedea posibilă şi impunerea lui ca o instituţie de cultură. E limpede că spre asta tinde şi actuala echipă de organizatori, cu toate eforturile ce sunt depuse, vizibile sau intuibile (…). Festivalul Naţional de Teatru a avut, ca imagine, o înfăţişare suplă, modernă, elegantă, a animat viaţa culturală timp de o săptămână, a încins şi provocat spiritele teatrului, şi-a conturat un chip clar. Ni se pare important că formula pare să accepte orice propunere perfectibilă, că există o deschidere de idei constructive atât de la director, organizatori, cât şi de la «consumatorii» care suntem noi cu toţii, actori, regizori, scenografi, tehnicieni, critici, directori… Poate şi de asta, această ediţie nu este doar reuşită, cât şi semnificativă: marchează un început, punctează ferm ideea de festival-instituţie. Am păşit cu dreptul spre mileniul trei care, iată, a sosit!”.

* Dată fiind amploarea Festivalului Național de Teatru, derulat pe parcursul a trei decenii, am decis să oferim în actuala ediție o serie de repere generale din această istorie remarcabilă. Până la ediția 2021 vom finaliza cercetarea prin realizarea a trei volume-album menite a furniza o imagine complexă și completă asupra a tot ce a fost și este FNT.