class="">Festivalul Național de Teatru – „DE LA CAPĂT!”

Festivalul Național de Teatru – „DE LA CAPĂT!”

REPERE* – FNT 1990 (18-26 noiembrie)

Festivalul Național de Teatru, botezat „I.L. Caragiale”, a fost fondat în 1990 de către Ministerul Culturii, Primăria Municipiului București și UNITER. Trebuia umplut un gol, pentru a satisface o nevoie reală a publicului, a artiștilor din domeniu, a criticii de specialitate! Pentru a vedea starea teatrului românesc la acel început de viață nouă în România! Pentru a da șanse, pentru a pune întrebări, pentru a căuta răspunsuri, pentru a da piept cu cineva (sau cu ceva)…

13 noiembrie 2020  Repere, Stiri

Spectacolele selecționate (director de festival – criticul Valentin Silvestru) făceau parte din prima stagiune liberă 1990-1991 (au fost create, mai bine zis, în prima jumătate a acelui sezon teatral). Prin urmare, Festivalul – oglinda stagiunii; Festivalul și stagiunea – inseparabile! O direcție de la care s-a pornit și apoi dezvoltată, continuu, în cei 30 de ani împliniți ai acestui mare eveniment teatral!

Și iată o constatare a criticului Cristina Dumitrescu, în cronica publicată în revista Teatrul azi (nr. 11-12, 1990): „Prima stagiune liberă, aşa cum s-a văzut prin lupa Festivalului, pare că nu deschide ci încheie o perioadă. Plătind datorii de suflet, făcînd ordine printre nostalgii, regrete, dorinţe vechi, trecute dezamăgiri şi permanente speranţe. Prima stagiune liberă a fost ceea ce este, pe o pagină de carte, punctul. Şi ce urmează după punct? De la capăt… Sau poate trebuia scris altfel: DE LA CAPĂT!”

Potrivit cronicarilor, au fost 15 producții în Festival. Dar e greu de găsit astăzi lista cu toate spectacolele programate, între 18 și 26 noiembrie 1990, la această manifestare teatrală, așteptată atunci cu mare interes. Printre spectacolele prezentate au fost:

„Aşteptându-l pe Godot” de S. Beckett, Teatrul „Eugène Ionesco” din Chişinău (spectacol invitat)

„Balconul” de Jean Genet, regia Mihai Manolescu, Teatrul Municipal Bacău

„Bine, mamă, da’ ăștia povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplă-n actu’ întâi” de Matei Vişniec, regia Nicolae Scarlat, Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ

„Chiriţa” de Vasile Alecsandri, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Naţional Iaşi

„Henric al IV-lea” de Luigi Pirandello, regia Dominic Dembinski, Teatrul Nottara

„O trilogie antică” („Medeea”, „Troienele”, „Electra”), după Euripide și Sofocle, regia Andrei Şerban, Teatrul Naţional Bucureşti

„Poliţia” de Slawomir Mrozek, regia Árkosi Árpád, Teatrul Maghiar Cluj

„Teroare şi credinţă” de Michael Black, regia Dan Alexandrescu, Teatrul Naţional Timişoara

„Ubu Rege” de Alfred Jarry, regia Adrian Lupu, Teatrul Dramatic Galați

„Vărul Shakespeare” de Marin Sorescu, regia Mircea Cornişteanu, Teatrul Naţional Craiova

„Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul de Comedie

Cel mai elogiat spectacol din Festival a fost „O trilogie antică”, prezentat în deschidere, despre care aceeași Cristina Dumitrescu semnala că este „un eveniment artistic, dintre acelea care la mulţi ani o dată pot apărea”. Iar în cronica „Festivalul Trilogiei”, referindu-se la evenimentul teatral din noiembrie 1990, Dan Predescu spunea la Radio București, în decembrie același an (articol publicat și în volumul „Aur și aurolac”, editura Theka, 2001): „Am văzut un spectacol de valoare excepţională, care, aşa cum se aştepta toată lumea, a şi cucerit Marele Trofeu – şi încă patru alte spectacole de bună ţinută profesională; cred că pot afirma, fără a greşi, că restul plutonului s-a aflat la mare distanţă în urma lor”.

Într-o scurtă radiografie a Festivalului, cu titlul „Mai mult obsesii decât căutări, mai mult complexe decât eliberări”,  Miruna Ionescu scria în Teatrul azi (nr. 11-12, 1990): „…De necrezut, la Festivalul «Caragiale», şi într-un moment mai caragialesc decît oricînd, nici un Caragiale! O privire superficială asupra repertoriului ar evidenţia, în general, apetitul regizorilor noştri pentru nume de rezonanță ale dramaturgiei universale”. Autoarea a menționat și despre „un interesant” Seminar de repertoriu, despre discuţiile neconvenţionale asupra spectacolelor văzute, despre colocviul Şansele literaturii dramatice şi ale artei teatrale româneşti în condiţiile actualelor schimbări din sud-estul Europei, acestea „ocupând cu folos dimineţile unei întregi săptămîni”.

Într-o cronică a sa, Dumitru Dinulescu afirma că evenimentul a fost „indiscutabil un succes” și că acest Festival „ne-a făcut să vedem direct care e pulsul actual la scena întregului” (…). Și s-a mai văzut un lucru foarte important – „asaltul cel mare al noii generații de actori…”. Iată alt aspect de care s-a ținut cont, în mare parte, din 1990 până în prezent.

Despre Seminarul de repertoriu, Valentin Silvestru scria în Teatrul azi: „Din programul complex de activităţi al Festivalului Naţional de Teatru „I.L. Caragiale” a făcut parte şi «Seminarul de repertoriu». E pentru prima oară cînd se organizează la noi o atare formă de studiu. A fost iniţiat de Secţia de critică şi teatrologie a Uniunii Teatrale din România pentru a se răspunde dorinţei unor directori, regizori, actori, secretari literari de a cunoaşte ce e nou în dramaturgia modernă din diverse zone şi de a-şi spori informaţia privitoare la literatura dramatică română de azi. Interdicţiile ce au grevat asupra răspîndirii, editării, publicării, reprezentării multor piese moderne din alte ţări la noi, ca şi carenţele în documentarea directă, au dus la o situaţie de dislocare a teatrului românesc din circuitul universal al valorilor. S-au jucat numai anumite lucrări ale cîte unui autor celebru, s-au ignorat unele culturi, s-a cantonat într-un număr restrîns de arii literare, s-au pus etichete prohibitive – cu efect administrativ imediat – pe opere, curente, orientări, la acest act de incultură militantă raliindu-se, din păcate, oficialităţii şi unii oameni de teatru – autori şi directori în special”.

La începutul anilor ’90, Festivalul a fost competitiv. Juriul primei ediții l-au alcătuit actorii George Constantin (președinte), Gina Patrichi, Dana Dogaru, dramaturgul Dumitru Solomon, regizorul Mihai Măniuțiu, criticii Ludmila Patlanjoglu și Marian Popescu.

Gala închiderii Festivalului „Caragiale”-1990 s-a desfășurat la Sala Icoanei a Teatrului Bulandra. În așteptarea rezultatelor juriului, pe un ecran se derulau fragmente din marele spectacol „Hamlet” al lui Alexandru Tocilescu (producție „Bulandra” – 1985), cu Ion Caramitru (în rolul titular), Gina Patrichi, Mariana Buruiană. Atmosfera devenise emoționantă de la bun început, mulți punându-și întrebarea: „A fi sa a nu fi… premiat”.

PREMIILE

Sursa: Teatrul azi

Marele Premiu și Trofeul Municipiului București – Teatrul Naţional Bucureşti pentru spectacolul „O trilogle antică”

Pentru cele mai bune spectacole:

Premiul I – nu se acordă

Premiul II – Teatrul Maghiar Cluj pentru spectacolul „Poliția” de Slawomir Mrozek

Premiul III – Teatrul Tineretului Piatra Neamţ pentru spectacolul „Bine, mamă, da’ ăștia povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplă-n actu’ întâi” de Matei Vişniec

Premiul UNITER pentru originalitate în creația teatrală – Andrei Şerban pentru regia spectacolului „O trilogie antică” (Teatrul Naţional Bucureşti)

Premiul pentru cel mai bun spectacol cu o piesă românească nu se acordă

Premiul „Ion Sava” pentru regie – Alexandru Darie pentru „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare (Teatrul de Comedie)

Premiul „Costache Aristia” pentru cea mai bună interpretare masculină – Adrian Pintea pentru rolul Henric al IV-lea în spectacolul „Henrlc al IV-lea” de Luigi Pirandello (Teatrul Nottara)

Premiul „Lucia Sturdza Bulandra” pentru cea mai bună interpretare feminină – Maia Morgenstern pentru rolul Medeea din „Medeea” ­– „O trilogie antică” (Teatrul Naţional Bucureşti)

Pentru cele mai bune scenografii:

Premiul I – Antal Csaba pentru scenografia spectacolului „Poliţia” de Slawomir Mrozek (Teatrul Maghiar Cluj)

Premiul II – Mihai Mădescu pentru scenografia spectacolului „Henrlc al IV-lea” de Pirandello (Teatrul Nottara)

Premiul III – Maria Miu pentru costumele spectacolului „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare (Teatrul de Comedie)

Premiul „Toma Caragiu” pentru cel mal valoros debut – Armand Calotă pentru rolul Goebbels din „Teroare și credinţă” de Michael Black (Teatrul Naţional Timişoara)

Premiul pentru interpretarea unui rol secundar – Carmen Ionescu pentru rolul Elena din „Troienele” – „O trilogle antică” (Teatrul Naţional Bucureşti)

Premiul oferit de Societatea teatrală „Scorpion” pentru interpretarea unui rol într-o piesă românească: Ilie Gheorghe pentru rolul Sorescu din „Vărul Shakespeare” de Marin Sorescu (Teatrul Naţional Craiova)

Premiul oferit de revista Monitor pentru interpretarea unui rol de comedie: Marian Râlea pentru rolul Lysander din spectacolul „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare (Teatrul de Comedie).

* Dată fiind amploarea Festivalului Național de Teatru, derulat pe parcursul a trei decenii, am decis să oferim în actuala ediție o serie de repere generale din această istorie remarcabilă. Până la ediția 2021 vom finaliza cercetarea prin realizarea a trei volume-album menite a furniza o imagine complexă și completă asupra a tot ce a fost și este FNT.