Mă întreb sincer, după ce timp de o săptămînă am petrecut ore şi ore vizionînd ceea de a oferit ca propunere ediţia de anul acesta a Festivalului Naţional de Teatru, dacă nu cumva am păşit deja într-o nouă dimensiune socio-culturală.
2 decembrie 2020 Stiri
Să fie acest tip de festival online doar un accident de parcurs, un moment de adaptare datorat pandemiei? Sau am fost martorul unui nou fenomen cultural de interconectare multiplă aflat la începuturile sale? Vom reveni curînd la normalitatea festivalieră de dinainte de 2020 sau ceea ce ni s-a întîmplat la nivel numeric, în cursul acestui an, devine deja atît de interesant încît vom continua să folosim tot mai des ecranele şi noile tehnologii relaţionale, chiar şi cînd virusul va fi o simplă amintire?
Este prea devreme să dăm un răspuns definitiv, dar ceea ce pot spune este că am savurat cu mare intensitate spectacolele şi dezbaterile din program, cu atît mai mult cu cît eu însumi am fost implicat ca autor dramatic. Am descoperit spectacole mai vechi şi cred că este o excelentă idee ca un festival de teatru să fie şi o platformă de împrospătare a memoriei. Am urmărit dialoguri intersante şi incitante, avînd uneori impresia că mă aflu în aceeaşi încăpere cu respectivii protagonişti, ba chiar am avut sentimentul că eram invitat la ei acasă. Am avut o mare libertate de alegere dar şi de navigare în panoplia de propuneri culturale, şi nu am ratat nimic din ceea ce mi-am propus să nu ratez. Am asistat şi la experienţe surprinzătoare, cum a fost “Pool (No Water)” a regizorului Radu Alexandru Nica, de natură să mă facă să reflectez la translaţiile de limbaj vizual ale acestui secol din ce în ce mai numeric.
Sigur, sunt şi lucruri care mi-au lipsit la acest festival, pe care nicio tehnologie nu mi le poate înlocui: este vorba de contactul uman, de plăcerea de a revedea live prieteni, de a vibra emoţional într-o sală împreună cu alte cîteva sute de spectatori. Mă întreb însă dacă nu cumva pe viitor vom avea tot mai des festivaluri hibride (cu întîlniri de tip tradiţional dar şi cu dimensiunea online) aşa cum avem astăzi maşini cu benzină şi în acelaşi timp electrice.
Din multe, foarte multe de puncte de vedere, FNT 2020 mi s-a părut un fel de experiment cultural, un laborator de testare a capacităţii noastre de a prezerva creativitatea şi socializarea chiar şi în condiţii de mare adversitate. Dacă virusul ar fi un monstru răutăcios dotat cu inteligenţă, decis să distrugă umanitatea, fără îndoială că după acest festival ar crăpa de ciudă.
Matei Vișniec, dramaturg
Foto: Andra Bădulesco