class="">Testul fragilității: Festivalul rezistă!

Dispariția neașteptată dintre noi a reputatului om de teatru, în toamna lui 1999, cu puțin timp înainte de debutul FNT, a determinat principalele instituții responsabile să reorganizeze ad hoc structura festivalului. Funcția de Director artistic al celei de-a IX-a ediții a FNT i-a revenit criticului Alice Georgescu, al cărei cuvânt de întâmpinare din Caietul-program al manifestării poate defini întrucâtva conjunctura complicată a momentului și oferă detalii despre organizarea evenimentului:

„Să «faci» un festival – şi nu orice festival, ci Festivalul Naţional de Teatru, adică principalul eveniment teatral al unei ţări în răstimp de un an – să «faci», zic, acest festival în intervalul a trei săptămâni poate părea o dovadă zdrobitoare de profesionalism. Nu este aşa. Este, dimpotrivă, o probă incriminatorie a capacității noastre – națională, şi ea, nu? – de a ne adapta la orice, improvizând, încropind, cârpind. O abilitate incontestabilă, pe care însă, nu se ştie de ce, alți europeni nu o invidiază şi nici nu o apreciază.

Dacă, totuşi, acest festival s-a făcut, meritul (sau vina) aparține câtorva oameni: regretata Cristina Dumitrescu –  directorul ultimelor două ediţii şi selecționerul unic al Festivalului, Ministrul Culturii – lon Caramitru, care a găsit, pe ultima sută de metri, suflul necesar pentru a susține cauza teatrului românesc în faţa imposibilului (şi a impasibilului întruchipat nu de Justiţie, ci de Finanţe), Ştefan Damian – directorul Direcţiei Cultură şi Culte din cadrul Primăriei Bucureşti, vicepreşedintele executiv – Cornel Todea, directorul economic – Aura Corbeanu, de la UNITER şi Nicolae Scarlat – directorul ARCUB şi director executiv al Festivalului. Oameni care au crezut că artiştii români de teatru şi publicul bucureştean au dreptul, fie şi numai o dată pe an, să se bucure împreună şi să sufere împreună şi pentru altceva decât grijile cotidiene, să uite, fie şi numai pentru câteva ceasuri, cenuşiul tot mai întunecat din jur şi să-şi amintească, fie şi numai pentru câteva clipe, că sunt, prin cultură, egali printre egali într-o lume a tuturor inegalităţilor.

Sperăm, de aceea, că, indiferent de micile (sau mai marile) poticneli şi încurcături – inevitabile, mă tem, în condiţiile date –, Festivalul Naţional de Teatru va fi un prilej nu de festivism, ci de festivitate, adică de sărbătoare. O sărbătoare care, măcar în calendarul nostru sufletesc, să fie națională.” (Alice Georgescu – Câteva gânduri… naționaliste)

Iată și spectacolele prezentate publicului bucureștean în cele două secțiuni oficiale ale FNT 1999:

SECȚIUNEA PRINCIPALĂ

„Iluzia comică” de Pierre Corneille, regia Alexandru Darie, Teatrul de Comedie, Bucureşti

„O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Odeon Bucureşti şi Compania SMART (Select Management Art)

„Şcoala femeilor” de Molière, regia Alexandru Dabija, Teatrul Mic, Bucureşti

„Visul unei nopţi de vară” de W.Shakespeare, versiunea scenică şi direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Naţional Cluj

„Dragoste în hala de peşte” de Israel Horovitz, regia şi versiunea scenică Ion Cojar, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti

SECȚIUNEA ATELIER

„Bizarmonia” – regia Alexandru Tocilescu, teatru instrumental, un spectacol pe versurile lui Ion Barbu și muzica de scena a lui Nicolae Brânduș, produs de ARCUB

„Cetatea soarelui”, după Tommaso Campanella, adaptarea, scenariul dramatic și regia Mihai Măniuţiu, Teatrul ACT Bucureşti

„Cine ajunge sus la fix?” de Dumitru Solomon, regia Nikolov Perveli Vili, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi

„Costumele”, scenariul şi regia Dan Puric, Teatrul Nottara, Bucureşti

„DADADANS” – regia Theodor Cristian Popescu și Florin Fieroiu, Teatrul Nottara şi Compania 777, Bucureşti

Programul ediției a IX-a FNT consemnează și un spectacol invitat special în festival, în afara selecției: „Aşa este (dacă vi se pare)” de Luigi Pirandello, în viziunea scenică a regizorului Vlad Mugur, producție a Teatrului Naţional din Craiova – care avusese premiera cu doar câteva zile înaintea debutului Festivalului.

Majoritatea spectacolelor (regăsite în caietul-program al FNT 1999) au avut câte două, sau chiar trei reprezentații.

Pentru conformitate, ar trebui menționat și faptul că în paginile dedicate Festivalului Național de Teatru ale revistei „Teatrul azi” (nr. 12 din 1999) apare o listă mult mai amplă a producțiilor teatrale ce urmau a fi prezentate publicului, care includea și spectacolele:

„Cu uşile închise” de Jean-Paul Sartre, regia Alina Hiristea, Teatrul de Stat Oradea

„Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia” de Matei Vişniec, direcţia de scenă Petru Vutcărău, Teatrul de Stat Oradea

„Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur, Teatrul Național din Craiova

„Viforul” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Alexandru Darie, Teatrul Nottara, Bucureşti

Se pare că acestea au fost jucate în paralel, Off-festival, pe durata celor opt zile ale evenimentului, precedentul existând și în alte ediții. De asemenea, spectacolul „Mutter Courage” de Berthold Brecht, în regia Cătălinei Buzoianu, pus în scenă la Teatrul Bulandra… „din motive obiective, deși selecționat, nu a fost prezentat” (op.cit.).

Festivalul și-a menținut, și în acest an, structura necompetitivă. O lumină foarte interesantă asupra impactului spectacolelor prezentate în ediția a IX-a FNT poate fi dată de rezultatele unui studiu-anchetă inițiat de revista Scena: un număr de 18 critici și teatrologi de vârf ai momentului au fost invitați să aleagă doar una din cele 11 producții prezentate oficial în Festival – drept „spectacolul lunii”. Nouă dintre aceștia s-au pronunțat pentru spectacolul craiovean „Aşa este (dacă vi se pare)”, semnat de Vlad Mugur (singurul Pirandello din cariera marelui regizor), iar alți opt au optat pentru „Iluzia comică” de Corneille pusă în scenă la Teatrul de Comedie de tânărul Alexandru Darie. (Acest din urmă spectacol a câştigat, de altfel, în 2000 şi Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol.)

Și în acest an, FNT a organizat, pe perioada desfășurării, evenimente legate de lumea românească a scenei și de patrimoniul național.

La sediile teatrelor Nottara, Odeon și Teatrul Naţional Bucureşti publicul a fost invitat la lansări de carte precum: „Şoapte şi lacrimi” de Viorica Ghiţă Teodorescu – volum dedicat actriței Leopoldina Bălănuță (SRR, Editura Casa Radio), „George Constantin şi comedia sa umană” de Florica Ichim (Editura Gramar), sau „Godot, eliberatorul” de Irina Nechit (Editura Carter).

Nici lansările de CD-uri, casete video și audio nu au fost uitate. Între acestea – cele dedicate maeștrilor George Constantin, sau Sică Alexandrescu, precum și primele două CD-uri din proiectul „Integrala I.L. Caragiale”, realizat de Societatea Română de Radiodifuziune.

Întâlnirile cu specialiștii din breaslă și cu invitații speciali au avut loc la sediul UNITER. Între acestea, dezbaterea cu titlul „Festivalul Naţional de Teatru – încotro?” (moderată de directorul FNT Alice Georgescu), sau colocviul „Statutul instituțiilor publice de spectacol în condiţiile reformei” (moderată de dramaturgul Dumitru Solomon, cu participarea responsabililor Ministerului Culturii, ai Primăriei Capitalei și a unei largi majorități a directorilor de teatre din Bucureşti şi din ţară).

De menționat și faptul că în fiecare zi a ediției a IX-a a Festivalului, la sediul UNITER s-au desfășurat „Atelierele Critice: creatorii şi criticii faţă în faţă” – organizate de Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru – Secţia Română.

Nota generală a desfășurării Festivalului Național de Teatru în anul 1999 (de altfel și unul din cei mai complicați ani ai tranziției românești) poate fi dedusă și din succintele referiri făcute chiar ieri, 22 noiembrie 2020, în colocviul de deschidere a actualei ediții a FNT (intitulat „FNT-30. File dintr-o istorie teatrală”) de directorul artistic al FNT 1999, Alice Georgescu, care se referea la cele două prime mandate de sfârșit de mileniu (1999 și 2000) ca la o „preistorie” a domniei sale în funcția de director al FNT:

„A fost o preluare din mers a unei structuri încă fragile la vremea aceea. Eu am încercat mai curând în acel an să supraveghez o desfășurare normală a lucrurilor (desigur, normală – atât cât permiteau vremurile). Unul dintre organizatori era atunci și Centrul de proiecte culturale al Municipiului București – ARCUB-ul, aflat și el foarte la început. De fapt, totul părea a fi la început. Era o atmosferă puțin stranie, trebuie să spun. (…) Însă obiectivul a fost atins: acela de a oferi în Festivalul Național de Teatru o idee despre starea națională a teatrului.”

* Dată fiind amploarea Festivalului Național de Teatru, derulat pe parcursul a trei decenii, am decis să oferim în actuala ediție o serie de repere generale din această istorie remarcabilă. Până la ediția 2021 vom finaliza cercetarea prin realizarea a trei volume-album menite a furniza o imagine complexă și completă asupra a tot ce a fost și este FNT.