class="">„Tinerii – o forță în Festival”

Au fost alături de organizatori Societatea Română de Televiziune (în calitate de producător asociat), evenimentele din program desfășurându-se în parteneriat cu Asociația Internațională a Criticilor de Teatru – Secția Română, Catedra de Teatrologie a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (parteneri). Ediția 2002 l-a avut ca președinte de onoare pe Ian Herbert, la vremea respectivă președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru.

Festivalul a fost structurat astfel: Secțiunea Oficială, Teatrul de la Miezul Nopții (Independenții și Tinerii Creatori), Secțiunea Colocvii și Dezbateri și Secțiunea Lansări de Carte. Totodată, sub egida Festivalului, Teatrul Național de Televiziune a programat două producții TVR.

Dat fiind contextul de care aminteam – Anul Caragiale – Festivalul s-a deschis și s-a încheiat cu „O noapte furtunoasă”, două variante remarcabile, programate una în Secțiunea Oficială și cealaltă în Secțiunea „Teatrul de la Miezul Nopții”.

Secțiunea Oficială:

„Angajare de clovn” de Matei Vişniec, regia Patrick Pelloquet, Théâtre Régional des Pays de la Loire

„Când Isodora dansa” de Martin Sherman, regia Ada Lupu Hausvater, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Chişinău

„Exact în acelaşi timp” de Gellu Naum, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Naţional Cluj-Napoca

„Flacără albă, flacără neagră” (Dybbuk), adaptare după S. Anski, regia David Zinder, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

„Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Alexandru Dabija, Teatrul Odeon

„Hora iubirilor” de Arthur Schnitzler, regia Felix Alexa, Teatrul Nottara Bucureşti

„Îngerul electric” de Radu Macrinici, regia Radu Afrim, Teatrul ACT

„Lecţia” de Eugène Ionesco, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul „Csiky Gergely” Timişoara

„Made în România”, un spectacol de Dan Puric, Centrul Cultural European în colaborare cu Passe-Partout D.P.

„Nô. Cinci poveşti de dragoste” de Yukio Mishima, regia Alexander Hausvater, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi

„O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Felix Alexa, Teatrul Naţional Bucureşti

„Othello?!”, adaptare scenică de Andryi Zholdak, după tragedia „Othello, maurul din Veneţia” de William Shalespeare, regia Andryi Zholdak, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

„Pilafuri şi parfum de măgar”, texte alese de Silviu Purcărete şi Alain Garlan din „Cartea celor o mie şi una de nopţi”, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

„Regele moare” de Eugène Ionesco, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Theatrum Mundi

„Revizorul” de N.V. Gogol, regia Claudiu Goga, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

Teatrul de la miezul nopții (Independenții și Tinerii Creatori):

„Alchimistul”, dramatizare de Radu Macrinici după romanul  omonim al lui Paulo Coelho, regia Anca Maria Colţeanu, Teatrul Odeon

„Alge – Bernarda’s House Remix”, după o idee de Federico G. Lorca, regia Radu Afrim, Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sfântu-Gheorghe

„Copy&Paste ” – trilogia patetică, un spectacol de Vava Ştefănescu, Centrul MAD

„Deşeuri”, după „Teatru descompus” de Matei Vişniec, regia Ana Mărgineanu, Teatrul LUNI de la Green Hours

„Drept ca o linie” de Luis Alfaro, regia Radu Apostol, Teatrul „Maria Filotti” Brăila

„Monoloagele vaginului” de Eve Ensler, regia Alina Nelega, Teaturul Ariel din Târgu-Mureş şi Fundaţia Dramafest, Programul Underground

„O noapte furtunoasă sau Nr. 9” de I.L. Caragiale, regia Teodora Câmpineanu, Teatrul Bulandra

„Sex, Drugs, Rock and Roll”, după Eric Bogosian, adaptarea şi regia Florin Piersic Jr, Teatrul LUNI de la Green Hours

„Ziua în care nu s-a întâmplat nimic” de Antoaneta Zaharia, regia Theodora Herghelegiu, Compania ENTRANCE.

Secțiunea Colocvii și Dezbateri (organizată de AICT – Secția Română) i-a pus pe „creatori și critici față în față”. Secțiunea Lansări de carte a cuprins o ofertă bogată: prezentări de volume, CD-uri, reviste de teatru. Printre acestea amintim: „I.L. Caragiale – Théâtre” (traducere în franceză de Paola Bentz Faucci, volum apărut în colecția UNESCO, Regia Autonomă Monitorul Oficial); „Silviu Purcărete – Images de théâtre” (Editura Lansman), conținând „mărturii fotografice și scrise ale spectacolelor create de regizorul român în răstimpul celor șapte ani (1996-2002), în care a condus Théâtre de l’Union, Centre Dramatique National Limousin din Limoges”; monografia „Crin Teodorescu” (Centrul de studii și experimente teatrale „Crin Teodorescu”); „O viață într-o sută de roluri: Margareta Baciu” de Sorina Bălănescu, „Cercul de aur (eseuri teatrale)” de Mihai Măniuțiu, „Un histrion de cursă lungă: Gheorghe Dinică” de Constantin Paraschivescu – aceste trei volume fiind editate de Fundația Culturală „Camil Petrescu”, supliment Teatrul azi, în Galeria Teatrului Românesc; colecția „Comedii românești” – CD, realizator Doina Papp (Editura Casa Radio)

Teatrul Național de Televiziune a adus în Festival „D-ale carnavalului”, după I.L. Caragiale, scenariu și regia Dominic Dembinschi. De asemenea, a fost programat și dialogul dintre Dan Puric și Eugenia Vodă din cadrul emisiunii „Profesioniștii”.

Președintele UNITER, Ion Caramitru, spunea în textul „Teatru și un pic de revoluție”, publicat în caietul program al Festivalului: „Ani de zile, Festivalul Național de Teatru a adus pe scenele Capitalei spectacolele de referință ale stagiunilor încheiate. La sfârșit de toamnă, început de iarnă, Bucureștii s-au deschis către miracol. Astăzi, dacă m-ar întreba cineva ce aș face dacă ar fi s-o iau de la început, aș răspunde: teatru și un pic de revoluție. Orice spectacol este o instigare la revoltă. De tot felul. Atenție, deci: Veți vedea în această toamnă-iarnă «cele mai zadarnice chinuri ale vieții», «cele mai dramatice comedii», cât și «cele mai tragice comicării»  ale teatrului românesc de azi.

În perioadele de tranziție, de rezistență, de dictatură, de bunăstare, de așteptare, de catastrofe naturale, de război, teatrul se susține prin el însuși. Capacitatea de a îmbrăca o haină de bufon, cum spune Hamlet, asigură acestei construcții de iluzii un blindaj rezistent la orice ingerință.

Minunea teatrului stă în libertatea lui. Fapt pe care, primii care-l înțeleg sunt spectatorii. Ei au nevoie de această coincidență de a se afla în același loc unde libertatea este acasă. Pe scena teatrului! Pe scena lumii!”.

Directorul Festivalului, Ludmila Patlanjoglu, își exprima, în textul său din același caiet program, dorința ca ediția 2002, născută în condiții „de front”, să fie un real eveniment. Ea declara: „La ediția din 2002, patronul spiritual al Festivalului va fi la el acasă. Copertele întâlnirii sunt două spectacole cu «O noapte furtunoasă», în Secțiunea Oficială, o viziune caragialiană nouă, eliberată de «balastul românismului», și o fermecătoare propunere a tinerilor creatori, reuniți în secțiunea «Teatrul de la Miezul Nopții». Afișul este dominat de piesa românească din diverse epoci, într-o varietate de stiluri, iar performerii ediției a XII-a sunt regizorii. Ei îi prezintă, în exegeze contemporane, pe clasicii Shakespeare, Caragiale, Gogol, Ionesco, Lorca, Kirițescu, aduc la rampă scrieri inedite de teatru – «Cartea celor o mie și una de nopți» sau texte cu o teatralitate specială – Mishima, Naum. Regia de artă este vie în selecția oficială prin Silviu Purcarete, Andryi Zholdak, Victor Ioan Frunză, Mihai Măniuțiu, Alexandru Dabija, Alexander Hausvater, David Zinder, Felix Alexa, Claudiu Goga, Radu Afrim. Se alătură lor și actorul regizor Dan Puric, cu explozivul «Made în Romania», în care fantezia ludică pledează pentru regândirea granițelor în artele spectacolului.

Tinerii sunt o forță în Festival. Prezența lor în toate secțiunile aduce un suflu necesar de aer proaspăt. Florin Piersic Jr., Marius Stănescu, Vlad Zamfirescu, Silviu Biriș, Antoaneta Zaharia, Theodora Herghelegiu, Radu Apostol, Anca Maria Colțeanu, Ana Mărgineanu, Florin Fieroiu, Vava Ștefănescu – sunt artiștii care, prin producțiile lor, dau o anvergură autentică secțiunii dedicate tinerilor creatori și mișcării independente: „Teatrul de la Miezul Nopții”. Teatrologii, pentru care Festivalul Național de Teatru a însemnat o școală, se regăsește acum în conducerea lui”.

În interviul intitulat „Festivalul National de Teatru într-o ediție «de front» (revista 22, nr. 17-23 decembrie 2002), Ludmila Patlanjoglu își exprima gândurile, subliniind nota distinctivă a ediției a XII-a: „Particularitatea ei este dată de afișul evenimentului – foarte bogat anul acesta. El oferă o imagine a teatrului românesc în acest moment și ne arată care sunt pilonii lui de rezistență (…). Un fapt îmbucurător l-a constituit prezența în număr mare a invitaților străini – critici, manageri, traducători, editori, prezență care sperăm să conducă la contacte profitabile ale teatrului românesc cu importante scene și festivaluri internaționale. O figură deosebită au făcut-o spectacolele invitate: «Angajare de covn» de Matei Vișniec, de la Théâtre Régional des Pays de la Loire și «Când Isadora dansa» al Teatrului Național «Mihai Eminescu» din Chișinău”.

Secțiunile din Festival au prelungit programul de dimineață până târziu în noapte, iar sălile au fost pline. Despre asta, directorul artistic spunea, în același interviu, că a existat o strategie în acest sens: „A existat o asemena strategie, prin care mi-am propus să realizez punți de legătură între creatori și critici, între maeștri și tineri aflați la început de carieră, între teatrele de stat și companiile independente. Cuvântul cheie al acestei strategii a fost «comunicarea». Astfel, în Secțiunea «Colocvii și Dezbateri», spectacolele au fost reunite în analize tematice, încercând să surprindă direcțiile de dezvoltare a teatrului românesc în acest moment. Amintesc câteva întâlniri care au stârnit un interes deosebit: «O noapte furtunoasă – un vals al modernității», «1001 de nopți cu Silviu Purcărete: de la Workshop la spectacol», «Tinerii creatori între neo-brutalism și noua sentimentalitate», «Regele Eugène Ionesco și moartea ca o poartă spre viață», «Mishima, Naum – cavaleri solitari», «Gaițele – comedia interbelică între surâs și ferocitate», «Cuvânt și corp în spectacol».

Prezența independenților, timidă la edițiile trecute, a devenit anul acesta o secțiune de interes egală cu cea oficială, în cadrul dezbaterilor existând și un colocviu care a marcat acest lucru: 5 ani independenți – Green Hours.

Directorul a vorbit în interviu și despre „satisfacțiile” pe care le-a avut după această ediție complicată”: „…Am numit-o «de front», pentru că, deși proiectul data încă din luna iunie, Festivalul s-a construit concret într-o singură lună, din cauza tergiversărilor și apoi a retragerii nemotivate și brutale a unui partener – Primăria Capitalei. Dar «totul e bine când se termină cu bine!». Cu atât mai mult satisfacțiile există, mai ales că, sub pălăria lui Nenea Iancu, târgul Bucureștilor a înțeles că «Un popor care nu merge la teatru, care va să zică stă pe loc!»”.

* Dată fiind amploarea Festivalului Național de Teatru, derulat pe parcursul a trei decenii, am decis să oferim în actuala ediție o serie de repere generale din această istorie remarcabilă. Până la ediția 2021 vom finaliza cercetarea prin realizarea a trei volume-album menite a furniza o imagine complexă și completă asupra a tot ce a fost și este FNT.