Am spus, și nu este ca și când eu am inventat asta, că iubirea implică, de foarte multe ori, trădare. Ne îndrăgostim, ardem sub semnul iubirii, dar nu vrem ca flacăra să se stingă, ci vrem să menținem această îndrăgostire care ne face să fim mai veseli, mai înțelegători, mai relaxați, cu condiția ca această iubire să nu ne complice prea mult existența. De cele mai multe ori, într-un cuplu, unul îl iubește pe celălalt mai mult. Sau iubirea față de celălalt te determină să accepți din partea celuilalt mai multe decât ai fi acceptat în alte condiții. Sau trăiești, pur și simplu, într-o obișnuință a conviețuirii, în mod inexplicabil, devenind astfel niște roboți.
18 noiembrie 2022 FNT în presă
Trădare de Harold Pinter, un dramaturg situat întrucâtva în zona de teatru al absurdului, în regia lui Bobi Pricop, este spectacolul care și-a propus să sublinieze aspectul subjugării și al metamorfozării omului într-un robot – un sclav al iubirii, dar și un sclav al tabieturilor. Pentru că ceea ce putem numi iubire ajunge foarte ușor să fie luată drept tabiet.
Citiți integral pe LiterNet.ro