11 noiembrie | 20:30 – Teatrul Național București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)
Macbett-ul lui Ionesco nu este o simplă întoarcere pe dos parodistică a capodoperei shakespeariene, ci o radiografie și o deconspirare a unei vieți publice abrutizate, apropiate de absurd.
[same_day_events_link]
De: Eugène Ionesco
Traducerea în limba maghiară: Róbert Bognár
Dramatizarea: András Visky
Distribuția:
Macbett: Zsolt Bogdán
Banco: Gábor Viola
Duncan: Miklós Bács
Lady Duncan / Lady Macbett: Andrea Vindis
Glamiss: Áron Dimény
Candor: Lóránd Váta
Macol: József Bíró
Clown: Melinda Kántor
Cameristă: Anikó Pethő
Cameristă: Eszter Román
Soldat: Szabolcs Balla
Ofițer: Balázs Bodolai
Ordonanțe / Valeți: András Buzási, Zsolt Gedő, Tamás Kiss, Csaba Marosán
Regia: Silviu Purcărete
Decorul: Helmut Stürmer
Costumele: Lia Manțoc
Muzica originală: Vasile Șirli
Asistent de dramaturgie: Katalin Demeter
Asistent costume: Bogdan Dobre
Asistenți de regie: Alpár Fogarasi, Ádám Nyári
Producător: Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Durata: 2h 30min (cu pauză)
Vârsta recomandată: 14+
Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză
Piesa prezintă, cu umor necruțător, viața publică animată și împinsă în haos de o ostilitate constant stimulată. Macbett-ul ionescian vorbește în același timp și despre absurdul conspirației. El se adresează cu o acuitate surprinzătoare spectatorului de azi. „Macbeth-ul lui Shakespeare este un monstru, în același timp și o marionetă, desigur, iar Lady Macbeth e și ea un monstru. Macbett-ul meu nu este un monstru. E doar la fel de laș, ticălos și avid de putere ca Duncan, Banco, Glamiss sau Candor. Este un om obișnuit.” – spune Ionesco despre piesa sa acidă care pune în scenă goliciunea intelectuală și morală a omului. Ne atrage atenția că politicul, încă din anii Războiului Rece, este invadat de personaje de duzină meschine, lipsite de idei, care se agață de putere cu unghii însângerate și care nu văd mai departe de logica obtuză a înfângerii și nimicirii adversarului politic. Șansa ivită în anii ’30 – aceea ca paiațe pătrunse de mania puterii care fac politică sub vraja băilor de sânge să fie aduse la putere prin alegeri libere – nu este un lucru al trecutului, ci o tentație mereu prezentă pe care e mai bine s-o înfruntăm decât să continuăm să repetăm ororile, pătrunși de iluzia de a ne considera luminați.
(András Visky)
Foto: István Biró
