class="">Gábor Tompa, un sfert de veac la conducerea unui teatru

Gábor Tompa, un sfert de veac la conducerea unui teatru

A format o trupă, a ridicat ştacheta şi o menţine la nivel înalt. În teatrul pe care îl conduce din 1990 a montat şi montează spectacole, dar invită aici şi mari creatori care semnează producţii de referinţă. E Gábor Tompa!

23 octombrie 2015,  Comunicate de Presă

A format o trupă, a ridicat ştacheta şi o menţine la nivel Înalt. În teatrul pe care Îl conduce din 1990 a montat şi montează spectacole, dar invită aici şi mari creatori care semnează producţii de referinţă. E Gábor Tompa!

un interviu de Maria Sârbu

Maria Sârbu: Conduceţi Teatrul Maghiar de Stat Cluj din 1990 – sunt, iată, 25 de ani, atâţia cât are şi Festivalul Naţional de Teatru. Şi e greu de imaginat ca această trupă să lipsească din FNT, mai ales În ultimii ani. Cum se construieşte performanţa, domnule Gábor Tompa?

Gábor Tompa: Prin asumarea continuă a riscurilor, alături de artişti de excepţie / consacraţi sau tineri /, care au de spus ceva despre lumea În care trăim; prin curiozitate continuă şi umilinţă; prin refuzul de a ne mulţumi cu ceea ce am realizat până acum…

Cum aţi reuşit impunerea unei estetici proprii, caracteristică acestei instituţii?

Acum 25 de ani ne-am propus un program artistic pe termen lung. Nucleul acestui program Îl constituie revizuirea permanentă a relaţiilor tradiţie-inovaţie sau specific-universal. Am Încercat să construim o trupă tânără, puternică, care să răspundă cu maximă deschidere multiplelor provocări venite de la regizori, scenografi, compozitori care propun limbaje teatrale foarte diferite, scopul principal fiind continua reÎnnoire a mijloacelor noastre de expresie…

La ediţia 2015, teatrul vine cu două producţii: „#cântecdelebădă” şi „Vizita bătrânei doamne” / această montare având semnătura regizorală a dumneavoastră. Prin ce pot impresiona publicul FNT aceste două spectacole? Ce le caracterizează?

Sunt două spectacole foarte diferite şi reprezintă gândirea a doi regizori aparţinând unor generaţii foarte diferite. „Vizita bătrânei doamne” este o piesă devenită clasică, Însă nu a pierdut nimic din actualitatea ei Într-o epoca În care comunităţile de provincie, care afişează În aparenţă principii morale imaculate, pot fi În realiteate corupte cu mare uşurinţă, trădând În timpul cel mai scurt ideea de solidaritate umană, atât de necesară În zilele noastre. „#cantecdelebadă” este un spectacol inedit despre condiţia actorului, un eseu tragicomic despre Îmbătrânire, despre efemer, despre relaţiile dintre diversele generaţii din teatru, despre existenţa din „off-stage”…

Aţi readus-o pe Magda Stief pe scena clujeană, având rolul principal În „Vizita bătrânei doamne”. Ce vă leagă de această minunată actriţă?

În primul rând minunatele spectacole pe care maestrul Vlad Mugur le-a realizat la Cluj şi În care, revenită după mai mult de două decenii pe scena unde şi-a Început cariera artistică, Magda Stief a interpretat roluri de excepţie În „Scaunele”, „Livada de vişini”, „Aşa este (dacă vi se pare)”… Am lucrat Împreuna şi la un spectacol după piesa „Angajare de clovn” de Matei Vişniec pe care am pus-o În scenă la Viena, În 1997. Ea nu este doar o colaboratoare şi o susţinătoare de suflet a trupei Teatrului Maghiar, ci şi membră onorifică pe viaţă a acesteia.

Există la ediţia 2015 Încă o montare a dumneavoastră – „UbuZdup!”, o adaptare pe care aţi făcut-o după „Ubu Înlănţuit” pe scena Teatrului Naţional Cluj-Napoca. Ce atuuri are acest spectacol pentru a atrage publicul bucureştean?

Pe lângă faptul că textele lui Jarry sunt mai actuale ca oricând, spectacolul are o distribuţie puternică: Marian Râlea, Anca Hanu, Cristian Grosu, Cornel Răileanu, Ionuţ Caras, Cătălin Herlo şi alţii care formează o echipă foarte omogenă. Cred Însă că punctul de atracţie Îl reprezintă muzica şi versurile inedite ale Adei Milea, dar şi orchestra de suflători În frunte cu actriţa-solistă Sânziana Tarţa, care, după părerea mea, străluceşte Într-o ipostază oarecum… brechtiană.

Ce spectacole noi, ca regizor, aveţi În acest an?

Cu puţin timp În urmă am avut premiera cu „Livada de vişini” la Maribor, la Teatrul Naţional din Slovenia, unde am avut marea bucurie de a lucra alături de George Banu În ipostaza de… dramaturg al spectacolului. Împreună cu scenografa Carmencita Brojboiu, am petrecut câteva săptămâni de neuitat, explorând piesa inspiraţi de cartea lui George Banu. La ora când scriu aceste randuri sunt În repetiţii cu piesa „Toys” (Jucării) de Saviana Stănescu, la Hudson Theater din Los Angeles, premiera urmând să aibă loc pe 6 noiembrie.

Ce spectacole noi aduce În actuala stagiune Teatrul Maghiar de Stat din Cluj?

Pe 9 octombrie, a avut loc premiera cu „Iulius Caesar” de Shakespeare, În regia lui Silviu Purcărete, cu scenografia lui Dragoş Buhagiar şi muzica lui Vasile Şirli. Acum se repetă „America” de Franz Kafka, În regia lui Michal Docekal, directorul Teatrului Naţional din Praga, care va avea premiera pe 27 noiembrie. Regizorul Dominique Serrand, unul dintre eminenţii discipoli ai lui Jacques Lecoq, pregăteşte pentru luna martie un spectacol bazat pe mai multe „requiem”-uri muzicale, cu titlul „În Vecii Vecilor”.

Felix Alexa va monta În ianuarie-februarie „Pelicanul” de Strindberg. Cunoscutul regizor de film Szász Jűnos va prezenta În mai o piesă În premieră absolută: „Galoşii” de Dragomán György. Vom avea şi un spectacol pentru copii: „Vrăjitorul neÎndemânatic” de Békés Pál, În regia lui Béres László. Yuri Kordonsky va Începe la sfârşitul stagiunii repetiţiile la o piesă pe care urmează s-o stabilim de comun acord. În sfârşit, se va putea vedea din nou „trilogia” completă a lui Andrei Şerban: „Unchiul Vania”, „Strigăte şi şoapte”, „Hedda Gabler”.

Montaţi mult În ţară şi străinătate… Predaţi cursuri peste Ocean…. Aveţi grijă de un teatru… Organizaţi la Cluj, o dată la doi ani, şi un minunat festival. Nu e deloc uşor. Cum reuşiţi?

Îmi lipsesc foarte mult copiii… Dar ca să vă răspund Într-un fel, citez dintr-un mare poet maghiar, Tandori Dezso, În traducere „crudă”: „Ca să nu poţi reveni niciodată, nu o poţi lăsa de tot / Păstrezi din ea ceva / care te obligă sa evadezi mereu /”…

Festivalul „Interferenţe”, desfăşurat sub umbrela teatrului pe care Îl manageriaţi, oferă posibilitatea clujenilor să vadă spectacole de bună calitate realizate În străinătate. Ce este acest eveniment teatral, cum s-a născut?

Festivalul are loc sub pălăria Teatrului Maghiar de Stat Cluj, membru al Uniunii Teatrelor din Europa (UTE). Încă de la prima ediţie, mi-am propus să aduc la Cluj-Napoca / un oraş cultural multietnic şi studenţesc puternic, care aspiră să devină Capitală Culturală Europeană În 2021 / un teatru internaţional, reprezentând diverse culturi din Europa. Astfel, Festivalul devenea şi o rampă de colaborare şi cooperare pentru UTE.

Apoi am extins aria de abordare prin crearea unor interferenţe spaţiale Între Europa şi alte continente sau În cadrul oraşului Cluj. Ieşind din intimitatea teatrului, am adus În Festival şi alte spaţii cu potenţial cultural, cum ar fi: Fabrica de Pensule, Casa Tranzit / o fostă sinagogă, Muzeul Naţional de Artă, Teatrul Naţional, TIFF-ul / un eveniment cinematografic de anvergură europeană care a devenit şi el un brand al oraşului Cluj. Pentru ediţia din 2012 am propus dialogul dintre muzică şi teatru, iar la cea din 2014 am ales ca temă „Mărturiile corpului / The stories of the body / Les récits du corps” / denumirea aparţinându-i lui George Banu, care, Începând cu ediţia precedentă, este şi consilier artistic.

Ce vă doriţi la 25 de ani de directorat al aceluiaşi teatru? Ce Îi doriţi FNT-ului la 25 de ani?

Teatru adevărat care să ne confrunte puternic cu noi Înşine şi cu realitatea În care trăim!

Foto: Istvan Biro