17 iulie 2014, Comunicate de Presă
Festivalul Naţional de Teatru (FNT) organizează În zilele de 18 şi 19 iulie 2014, la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala mică, o audiţie În vederea selecţiei pentru un workshop condus de Răzvan Mazilu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi dansatori şi coregrafi din România.
În exclusivitate pentru site-ul www.fnt.ro, Răzvan Mazilu, iniţiatorul proiectului, vorbeşte despre aşteptările pe care le are de la tinerii care vor participa la audiţii, despre actorii totali pe care Îi admiră dar şi despre musicalurile lui preferate.
un articol de Adina Scorţescu / Dan Boicea
În cadrul celei de-a 24-a ediţii a FNT (24 octombrie – 2 noiembrie) va avea loc În premieră un workshop care are ca temă Musicalul. Miza: Actorul Total / actorul care face performanţă În teatru, coregrafie, şi muzică. S-au Înscris actori absolvenţi ai facultăţilor de profil (Actorie), cu vârsta maximă admisă de 35 ani. Concurenţii vor prezenta la preselecţie două momente muzical coregrafice şi un monolog (15 minute În total).
Cei admişi vor participa timp de trei săptămâni la un workshop de dans, actorie, dramaturgie şi muzică in perioada 13 octombrie – 2 noiembrie 2014. Produsul final va fi prezentat În festival ca producţie proprie a acestei ediţii.
Pentru prima dată În Festivalul Naţional de Teatru, musicalul a atras la preselecţia organizată de UNITER Împreună cu dansatorul şi coregraful Răzvan Mazilu aproape 100 de tineri aspiranţi. În juriul de preselecţie participă: Marina Constantinescu / directorul FNT, Răzvan Mazilu – coordonatorul proiectului şi Adrian George Popescu / consultant muzical.
În cadrul unei preselecţii organizate de UNITER pentru crearea unui musical În cadrul Festivalului Naţional de Teatru veţi avea de ales câţiva artişti din peste 100 de tineri aspiranţi. Care ar fi cinci trăsături ale „actorului total“, actor pe care Îl căutaţi la această preselecţie?
Răzvan Mazilu: În primul rând trebuie să aibă aptitudini actoriceşti, muzicale şi coregrafice. În plus, putere de muncă, energie, versatilitate scenică, disponibilitatea şi curiozitatea de a Încerca mai multe genuri, deci de a-şi Îmbogăţi mijloacele de expresie. În fine, dar nu În ultimul rând, carismă, personalitate puternică.
Workshop-ul din toamnă se va Încheia printr-o producție a FNT. Ne puteți spune mai multe despre ea (va fi un musical celebru sau un spectacol de teatru-dans creație proprie?)
În primul rând, salut cu toată bucuria ideea directorului FNT, Marina Constantinescu, de a atrage atenţia asupra musicalului ca gen important, definitoriu pentru teatrul epocii În care trăim. Cu atât mai mult cu cât, În România, la nivelul aparatului critic, Încă există prejudecata musicalului ca gen minor.
Un astfel de spectacol este evaziune, este entertainment, dar e şi oglinda pusă În faţa lumii, În faţa problemelor sociale de azi şi dintotdeauna, este o expresie rafinată şi spectaculoasă de sincretism teatral croit pe sensibilitatea publicului de azi.
Răzvan Mazilu, fotografiat de Egyed Ufo Zoltan
Astept cu mare curiozitate audiţia din 18 şi 19 iulie şi apoi, În funcţie de rezultatul acesteia, ne vom gândi dacă proiectul va lua forma unui show original sau a unui titlu consacrat, celebru.
Daţi-ne trei exemple de artiști (din România și din străinătate) care se Încadrează În categoria ,,actor total”.
Mă rezum doar la exemple de afară. Fred Astaire, Gene Kelly, Liza Minelli, Barisnikov – ca să Încep cu cei extrem de cunoscuţi. Contemporani – Raul Esparza, Rachel York (pe Broadway), În Europa – artiştii Pinei Bausch, artiştii lui Joseph Nadj. Şi mulţi alţii…
V-ați Început cariera ca dansator, apoi ați ,,virat” Înspre teatru-dans? În ce constă plusul adus de teatru?
Mi-am inceput cariera În teatru-dans. Primele mele spectacole, „Dama cu camelii“ şi „Vorbeşte-mi ca ploaia…“, ba chiar şi un prim examen de creaţie coregrafică după „Casa Bernardei Alba“ şi-au dorit să caute, să exploreze, să experimenteze secretele teatrului-dans. Apoi m-am speriat puţin, gândindu-mă că timpul unui dansator se masoară, totuşi, altfel, şi m-am concentrat mai puternic pe dans, pe interpretare.
Chiar şi aşa, aproape tot ce am făcut În dans a avut legătură cu teatrul, dacă ar fi să mă gândesc doar la recitalul „Jocul de-a Shakespeare“ sau, Începând cu anii 2000, la relaţia mea cu Teatrul Odeon…
Dintotdeauna m-am simţit atras de teatralitate şi mai puţin de latura abstractă a dansului contemporan. Acum, iată, mă Întorc la regie şi la coregrafie, prin spectacolele montate În ultimele stagiuni, şi se pare că musicalul este forma spectaculară ce mi se potriveşte şi pe care o simt cel mai bine.
Ați simțit vreodată că dansul vă limitează posibilitatea de exprimare?
Nu neapărat că limitează, dar că mijloacele devin insuficiente la un moment dat. Am simţit, deci, că gestul se termină undeva şi că dincolo de mâna pe care o Întind dansând se află sunetul, propriul meu sunet care dă să iasă din mine În cel mai firesc mod cu putinţă. De aceea am şi vorbit În spectacolele „Iulius Cezar“, În „Remember“ sau În „Requiem“.
Nu mi-a fost uşor la Început, recunosc, fiindcă În şcoala de balet toate pornirile noastre fireşti au fost inhibate, limitate, ciopârţite.
Care este musicalul dumneavoastră preferat?
Am mai multe titluri preferate. Musicalurile lui Andrew Lloyd Weber sau ale cuplului Kander – Ebb, „Victor/Victoria“ al lui Mancini sau cele ale lui Elton John… O minunată descoperire a fost muzica lui David Yazbek, de când am montat „The Full Monty“ la Teatrul Naţional din Timişoara. Unul dintre planurile de viitor este „Femei În pragul unei crize de nervi“, tot pe partitura lui David Yazbek, după celebrul film al lui Almodovar.
„Cabaret“, regia şi coregrafia – Răzvan Mazilu. Teatrul German de Stat Timişoara. Foto: Ovidiu Ciba
Cum aţi Încuraja un tânăr talentat, care este pe cale să renunţe la dans din cauza unor diverse frustrări (nu are unde să danseze, nu câştigă foarte mulţi bani, nu poate evolua pentru că sistemul nu Îi permite asta) pentru munca de angajat Într-o multinaţională, de exemplu?
Nu ştiu, nu prea Îmi iese asta cu sfaturile… Cred că i-aş spune că Îl aşteaptă o mare nefericire dacă renunţă la ceea ce iubeşte cel mai mult şi pentru care e hărăzit. Adevarul e că dacă te ţii de treabă nu se poate să nu reuşeşti, să nu ai satisfacţii.
Care a fost cel mai dificil moment din cariera dumneavoastră şi cum l-aţi depăşit?
Nu am avut parte de un astfel de moment şi nici nu Îmi doresc. Mă gândesc Însă la faptul că dansul profesionist e o profesie de mare uzură, tot timpul trebuie să o iei de la capăt şi atunci intervine o mare oboseală, intervine o deteriorare a corpului, iar secretul longevităţii În dans este, poate, ştiinţa de a depăşi toate acestea.
Există vreun lucru pe care nu l-aţi face niciodată pe scenă, ca dansator, şi care ar intra În conflict cu principiile dumneavoastră?
Nu cred. Mi se pare extraordinar cum, pe scenă, poţi să faci orice şi cum ţi se iartă orice, putem să fim cât de nebuni vrem (desigur, acoperit artistic!) şi să nu fim judecaţi.
Şi totuşi… am văzut de curând un spectacol cu oameni cu dizabilităţi cărora li se specula handicapul pentru a produce emoţie, ceea ce nu e În regulă, emoţia trebuie să fie doar de tip artistic pe scenă.
Imagini din spectacolul „Cabaret“, producţie a Teatrului German de Stat din Timişoara. Regia şi coregrafia: Răzvan Mazilu
Cum Îşi poate depăşi dansul, ca fenomen cultural În România, statutul de Cenuşăreasă a artelor?
De mai bine de 20 de ani, eu şi colegii mei ne tot luptăm aiurea, ultima dată am fost În audienţă la unul dintre foştii miniştri ai Culturii pentru a susţine cauza independentei Centrului Naţional al Dansului din Bucureşti, aşa că acest subiect e ca o cutie a Pandorei pe care nu aş vrea să o deschid. Prefer să rămânem În lumea musicalului.
Continuați fraza care Începe așa: „Dacă n-aș dansa…”
…aş face musical.
Urmăriţi toate ştirile despre FNT 2014 pe pagina noastră de Facebook!
Foto: Dinu Lazăr (imaginea din deschiderea articolului, cu Răzvan Mazilu În spectacolul „Umbre de lumină“)