class="">Dublă lansare de carte la ARCUB-Gabroveni. Cum a fost.

Dublă lansare de carte la ARCUB-Gabroveni. Cum a fost.

E sâmbătă, 31 octombrie 2015, dimineață, a doua zi după acel Apocalips în care au ars trupruile unor tineri într-un club de noapte din orașul București.

31 octombrie 2015,  Comunicate de Presă

E sâmbătă, 31 octombrie 2015, dimineață, a doua zi după acel Apocalips În care au ars trupurile unor tineri Într-un club de noapte din orașul București.

un articol de Andrei Crăciun

Am putea spune acum că În oraș Încă miroase a moarte și că timpul s-a oprit. Nu s-a oprit. Sunt orele 11.00, ne aflăm la ARCUB-Gabroveni. Urmează o dublă lansare de carte. Sala “Cafenea” e plină. Am numărat până la cincizeci de oameni, apoi am renunțat și n-am mai numărat.

În fața noastră se află: Iulia Popovici, critic de teatru pentru “Observatorul cultural”, Miruna Runcan, autoarea unuia dintre volumele care se lansează astăzi – “Critica de teatru: Încotro?”, Maria Zărnescu, autoarea celuilalt volum lansat / “Muzici și Muze – de la piesa de teatru la musical”, Monica Andronescu, critic de teatru de asemenea, precum și interpretul Nicu Alifantis.

Iulia Popovici a introdus volumul Mirunei Runcan – “Critica de teatru: Încotro?”, publicat la “Presa Universitară Clujeană”, În anul 2015. Acest volum / a precizat Iulia Popovici / a fost publicat Întâi În foileton În “Observatorul cultural”. Cartea Mirunei Runcan a fost descrisă drept un demers teoretic de contextualizare a criticii de teatru pe fondul democratizării opiniilor despre orice, deci inclusiv despre teatru.

S-a mai punctat că Miruna Runcan posedă un antrenant și provocator stil de scris despre teatru. În Încheierea expunerii sale, Iulia Popovici a spus așa: “Mi-am dat seama până și eu că am fost plictisitoare”. Apoi i-a dat microfonul Mirunei Runcan, care a arătat, la rândul său, că problema criticii de teatru atât În țara noastră, cât și În străinătate este foarte complexă.

Prof. univ. dr. Miruna Runcan, scriitor, critic de teatru, profesor titular la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), director al Școlii Doctorale În Teatru a UBB Cluj, a povestit cum s-a Îndreptat către această temă / pierderea prestigiului criticii de specialitate / care agită câmpurile critice de peste tot.

Miruna Runcan a Încercat să vadă ce se Întâmplă și În alte spații, “În alte geografii”, Îndeosebi din vestul continentului european. Miruna Runcan a precizat că a ocolit, pe cât posibil, răspunsurile simple, despre care nu crede că sunt, totodată, și cele juste. A folosit chiar expresia “hemoragia de legitimitate a criticii de teatru”, menționând că o Încearcă o durere personală În legătură cu această hemoragie. Pentru ca o carte să se nască / așa crede autoarea / este nevoie de o durere majoră inițială. Această durere majoră, În cazul Mirunei Runcan, era felul În care, la noi, critica de teatru era deja delegitimată cu ani buni Înainte de apariția internetului.

Critica de teatru, această fată care duce tava

Miruna Runcan nu s-a sfiit să aprecize că În România critica de teatru a fost văzută drept “un soi de fată care duce tava”. Fata care duce tava e bună dacă zice de bine, dar este luată cu „cine ești tu și ce părinți ai?” dacă Îndrăznește să nu mai facă frumos. Miruna Runcan a deplâns faptul că ducem povara acestei tradiții nefaste. În Încheiere, ne-a lăsat o serie de Întrebări retorice. Printre care și aceasta: ce s-ar Întâmpla cu memoria teatrului dacă aceasta / critica de teatru / nu ar mai exista?

În continuare, Monica Andronescu a prezentat-o pe Maria Zărnescu, zugrăvindu-i un portret În tușe calde. Cine este, deci, Maria Zărnescu? “Critic important, teatrolog, dar și inginer”.

Mai aflați, așadar, că Maria Zărnescu scrie la mai multe publicații de specialitate din lumea teatrului, fiind totodată un om cu o bogată experiență În media (În radio, mai ales), dar și cu o bogată experiență În a aprecia calitatea muzicală a unor spectacole.

Click pe imagine pentru a vedea o GALERIE FOTO de la eveniment

Cartea “Muzici și muze / de la piesa de teatru la musical”, publicată de Editura Nemira anul acesta, este rezultatul unei lucrări de doctorat. De ce un studiu care se Îndreaptă către musical, dacă musical-ul, de care Maria Zărnescu este atât de Îndrăgostită, a avut / În România / destule Încercări, dar nu putem vorbi În niciun caz despre o perioadă de Înflorire?  Răspunsul stă Într-o mare pasiune a autoarei.

Monica Andronescu dezvăluie că aceasta este genul de teatrolog “care se urcă În tren și se duce la Budapesta sau la Viena dacă aude că acolo se Întâmplă ceva În musical”.

Monica Andronescu și-a Încheiat momentul de laudatio specificând că volumul nu este deloc arid, că nu plictisește, că rezultatul unei atât de mari pasiuni / cum este cea a Mariei Zărnescu / nu poate plictisi. În concluzie: “o carte necesară tocmai pentru că este anti-trend”. Co-editor al volumului a fost UNATC Press.

Nu doar fete, balete și paiete

Maria Zărnescu a Început prin a ne spune că Își propusese să ne facă să râdem, Întocmai ca În “Singing in the rain”, Însă actualitatea o obligă să nu mai recurgă la jovialitate. Bucureștiul traversează momente grele, Maria Zărnescu are “zeci de ani petrecuți În radio”, cunoaște știrile.

Domnia sa s-a pronunțat de partea musical-ului, În care vede cu mult mai mult de “fete, balete și paiete”, elogiindu-l drept una dintre ultimele redute de umanitate din teatru. În lucrarea de doctorat care a devenit carte și-a propus să descopere musical-uri provenind din piese de teatru. Coordonator al lucrării i-a fost reputatul teatrolog Ludmila Patlanjoglu.

În Încheiere a vorbit Nicu Alifantis, care are, dacă nu știați, vechi, solide legături cu lumea muzicii din teatru. Modest, dar hâtru, Alifantis a precizat, totuși, că habar nu are de ce se află acolo. Apoi și-a amintit de anii petrecuți În teatru, conchizând că În chestiunea musical-urilor, dar nu doar, “mare lucru nu e de făcut pe plaiul mioritic”. Nicu Alifantis a tranșat: “Nu cred că școala românească de teatru poate să dea actori care să joace musical-uri.” Afirmă că o spune cu părere de rău și cu un gust amar, se Înflăcărează puțin Împotriva stării generale a artelor În țara noatră, regretă / “am luat-o puțin razna și Îmi cer scuze” / și Îi laudă calitățile Mariei Zărnescu În a cântări muzica. “Am Început să Îi prind frica, dar stând mai mult pe tușă, fiindcă Îmbătrânesc, o să am șansa să fiu criticat mai puțin.”.

Lui Nicu Alifantis i-a plăcut că În carte Maria Zărnescu i-a dedicat un capitol Întreg doamnei Sanda Manu. Nicu Alifantis Își va scoate mereu pălăria În fața doamnei Manu fiindcă o respectă foarte mult.

Concluzia artistului este aceasta: cartea este utilă și ca material didactic, fiindcă are o parte serioasă de cercetare și de documentare, și ca lectură agreabilă Întreprinsă doar În scopul de a afla o poveste adevărată.

Acestea fiind spuse, lansarea a luat sfârșit.

Foto: Florin Biolan