class="">Ce facem cu teatrul de azi și cu publicul tânăr?

Ce facem cu teatrul de azi și cu publicul tânăr?

Joi, 26 octombrie, la orele 11.00, la ARCUB Gabroveni, în cadrul Festivalului Național de Teatru au avut loc două lansări de carte. Ambele volume au fost publicate la editura Timpul și sunt coordonate de criticul de teatru Oltița Cîntec. Primul este „Teatrul Românesc de Azi” (o ediție bilingvă – are și variantă în engleză, traducerea fiind realizată de Carmen Tărniceru și Mircea Sorin Rusu ). Celălalt îi aprține lui Joel Pommerat – „Trei texte de teatru pentru publicul tânăr” (în traducerea Georgetei Cristian).

27 octombrie 2017,  Stiri

Teatrul Românesc de Azi. Noi orizonturi estetice este un volum care completează trilogia din care mai fac parte Tânărul artist de teatru (Istorii românești recente) și Regia artistică, de la act de interpretare la practici colaborative.

Ampla lucrare cuprinde studii realizate de Oltița Cîntec însăși (Anticipările esteticului), Cristina Rusiecki (Cu un picior și jumătate în virtual și ce-a mai rămas în real), Oana Stoica (Nașterea efemeridelor. Începutul performance-ului în România), Iulia Popovici (Efectul de bumerang), Cristina Modreanu (Emanciparea postdramatică a noilor generații din teatrul românesc), Oana Cristea Grigorescu (Teatru-dans, un teritoriu între ape), Daniela Șilindean (Texte dramatice cu și fără filtru. Șase studii de caz) și din nou Oltița Cîntec (Critica de teatru, din era Gutenberg în etapa Zuckerberg).

Ne aflăm așadar în fața unei perspective de specialitate, care, așa cum a subliniat și Oltița Cîntec pe coperta a IV-a, reunește doar ciritici de genul feminin (așa s-a întâmplat), „ceea ce e foarte în subiectul cărții”.

S-au spus lucruri importante cu prilejul lansării – au fost mai multe întrebări decât răspunsuri, ceea ce nu poate să fie decât bine.

S-a luat cuvântul pentru a se puncta că e nevoie de cărți curajoase, care să nu mai glorifice artiști, care să nu mai ridice statui – aceste cărți de glorificare nu vor mai avea nicio importanță în trecerea timpului, s-a mai spus.

S-a mai constatat că ne aflăm în prezența lucrării unei generații de mijloc. Autoarele sunt cele care nu mai produc mituri și zei la care să ne închinăm.

S-a reafirmat credința că nu mai putem face abstracție de tehnologii și felul în care tehnologiile schimbă arta spectacolului. S-a vorbit despre hibridarea artelor.

Despre fluturele-gladiator și vorbitul în pustie

Cristina Modreanu a precizat că Oltița Cîntec este regizorul acestei cărți și a menționat cât de important este să fii aproape de artiștii care, căutând noi direcții în teatrul de azi, rămân foarte singuri în căutările lor.

I-a făcut laudatio actriței Nicoleta Lefter (prezentă în sală, în primul rând), socotind-o un fluture-gladiator, pentru puterea ei de a lupta cu prejudecățile unui public tradițional de teatru.

S-a insistat asupra ideii că e depășit timpul efigiilor și monumentelor și că teatrul cel mai viu vine de-acum de la aceste noi direcții.

Criticii prezenți s-au solidarizat sub cupola ideii că astfel de volume dau sentimentul că se mai evadează din durerea vorbitului în pustie.

Din sală s-au ridicat retorice: regizorii citesc aceste lucrări?, ajung ele în teatre?.

În chestiunea textelor de teatru pentru publicul tânăr, luând cuvântul, dramaturgul Mihaela Michailov a vorbit din nou despre cât de importante sunt generațiile tinere și foarte tinere de spectatori, și cât de puțin facem pentru ele.

La fel ca în fața publicului, în public erau peste 90% doamne și domnișoare. Ele au încuviințat.

Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment.

Foto: Cristian Munteanu