class="">„Radu Afrim. The Fabric of Fragility”, o întâlnire cu regizorul care a umplut un gol din teatrul românesc

„Radu Afrim. The Fabric of Fragility”, o întâlnire cu regizorul care a umplut un gol din teatrul românesc

Ieri după-amiază a avut loc, la ARCUB Gabroveni, lansarea volumului „Radu Afrim. The Fabric of Fragility („Țesaturile fragilității”) de Cristina Rusiecki, în prezența autoarei și a „subiectului” cărții, regizorul Radu Afrim. Atmosfera convivială a fost de la început marca întâlnirii ce a adunat critici, actori și scenografi care au lucrat cu Radu Afrim de-a lungul carierei acestuia.

 

24 octombrie 2017,  Stiri

Volumul a apărut în limba română anul trecut, în decembrie, această ediție fiind tipărită exclusiv în limba engleză.

Scenografa Iuliana Vîlsan, care a colaborat cu Afrim la numeroase spectacole, a precizat că relația sa cu regizorul nu înseamnă doar colaborare: „Este vorba despre modul în care circulă ideea, sensibilitatea, despre cum comunică, mai cu seamă, la nivel empatic și ludic, toată conexiunea aceasta. Cred foarte mult în genul acesta de conexiune, mai mult decât în colaborări. Radu lucrează cu o dimensiune a extrasenzorialului și era normal să ne întâlnim cumva, pentru că pe mine m-au fascinat întotdeauna lucrurile acestea. Adică e foarte importantă culoarea, iar în momentul în care materializezi senzația culorii, roșu, galben, alb, textura are materialitate. Și din modul în care reușești să exprimi, treci deja de analiza directă a ochiului și ajungi la a o înțelege olfactiv, a o înțelege activ”.

Pentru că moderatoarea Cristina Rusiecki a spus că există „o comunitate Afrim”, acesta și-a început discursul astfel:

Sincer, nu știu dacă am o sectă sau o comunitate Afrim. Îmi fac treaba și cred că există o bucățică goală în teatrul românesc pe care am umplut-o eu. Acolo, probabil, au fost câțiva oameni care au simțit că se regăsesc în acel segment din teatrul românesc. Singur, anumite chestii din munca mea se regăsesc și la alți regizori, dar cred că oamenii empatizează cu anumite personaje. Aseară am avut un spectacol la TNB și am citit azi dimineață că pentru un astfel de spectacol trebuia construită Sala Mare a Teatrului Național. N-am crezut că va spune cineva astfel despre ceea ce lucrez eu acum, în urmă cu niște ani”, a declarat Radu Afrim.

Din sală, a vorbit, printre alții, și actorul Emilian Oprea, a cărui declarație a fost întreruptă de câteva ori de copilul său, cu care a venit la întâlnire, un puști de vreo patru ani, spre încântarea asistenței: Radu urăște ca un copil, se supără ca un copil, iubește ca un copil. Dar o face cinstit și asta se vede în toate spectacolele lui. Lui îi datorez foarte multe lacrimi. Pentru că Radu a fost singurul regizor care mi-a oferit un rol principal important. Am lucrat foarte frumos cu el”.

Sincer, nu știu dacă am o sectă sau o comunitate Afrim. Îmi fac treaba și cred că există o bucățică goală în teatrul românesc pe care am umplut-o eu.
Radu Afrim, regizor

Click pe imagine pentru a vedea mai multe fotografii de la lansarea cărții în FNT 2017

Foto: Andrei Gîndac