class="">Regele Lear de William Shakespeare

Bătrânul Rege Lear își convoacă supușii pentru a-i anunța că intenționează să transfere puterea și responsabilitățile monarhiei celor trei fiice ale sale, urmând ca el să locuiască, pe rând, la fiecare dintre ele. Cea mai mare dintre fiice, Goneril, este căsătorită cu Ducele de Albany, iar mijlocia, Reagan, cu Ducele de Cornwall. La curte se mai află și Ducele de Burgundia, alături de Regele Franței, ambii sperând să se căsătorească cu Cordelia, fiica cea mai mică (și preferata tatălui ei).

Înainte de a-și împărți regatul, Lear le cere fetelor să-i arate cât de mult îl iubesc. Fiicele mai mari îi fac declarații fierbinți despre profunzimea dragostei lor pentru el, dar mezina, dezgustată de excesul surorilor mai mari, refuză să-i spună ceva. Refuzul ei de a-și exagera sentimentele îl înfurie pe Lear, care o alungă pentru totdeauna. Regele își va împărți regatul între cele două fiice mai mari și soții lor.

Cordelia pleacă împreună cu Regele Franței, care o iubește și mai mult acum, când ea și-a dovedit onestitatea.

Lear află curând că, transferându-și autoritatea fiicelor mai mari, și-a compromis relația cu ele, ambele refuzând să-l mai primească în casele lor. Se trezește el însuși alungat sub cerul liber, în mijlocul furtunii, avându-i alături doar pe Bufon și pe Kent (deghizat). Pe măsură ce se afundă în nebunie, Lear ajunge să vadă tot mai limpede greșelile comise.

În timp ce oastea franceză a Cordeliei se pregătește de luptă cu armata condusă de surorile ei și de soții lor, Cordelia se împacă cu Lear, care îi cere iertare. Oștirile celor două surori izbutesc totuși să o înfrângă pe cea a Cordeliei. Lear și Cordelia devin prizonierii lui Edmund, care o spânzură pe Cordelia în închisoare.

În ultima scenă, Lear apare purtând trupul Cordeliei moarte pe brațe. Durerea atâtor pierderi e prea puternică pentru inima lui, așa încât Lear moare și el.