class="">Teatrul – dragostea comună a doi mari regizori de film

Teatrul – dragostea comună a doi mari regizori de film

Două cărți a doi mari regizori de film despre o dragoste comună –   teatrul – au fost lansate duminică de FNT la Librăria Humanitas Cișmigiu, un spațiu atât de propice unor astfel de evenimente. Este vorba de volumul „Teatru” de Mircea Daneliuc (Editura Tracus Arte, 2017) și „Teatrul, dragostea dintâi” de Alexandru Tatos (Editura SemnE, 2017).

30 octombrie 2017,  Stiri

Cartea lui Mircea Daneliuc „Teatru” – ediție revăzută și adăugită,  include șase piese: „Șchiopul cu frumos miros”, Carlo Carlini, iluzionism”; „Doi pinguri”, „Femei în ghips”, „Popescu” și „Ziua lui Bubu”.

Directorul artistic al FNT, Marina Constantinescu, remarca la lansare că asistăm nu numai la un eveniment de carte, dar și la un eveniment de suflet, „pentru că doi mari regizori de film s-au intersectat, fie la dragostea dintâi, fie poate mai târziu, cu lumea noastră”, lumea teatrului. Ea a mărturisit că este un cititor constant și fidel al teatrului pe care Mircea Daneliuc îl scrie. A vorbit de „fascinația pentru puterea cuvântului, puterea verbului”.

„Mircea Daneliuc este un artist complet – scenarist, regizor de film și  de teatru, dramaturg –, o personalitate neliniștită, bântuită în mod acut de prezentul imediat (…). Piesele lui sunt reunite în mod inspirat într-un singur volum, pentru că așa citindu-le, una după cealaltă, vă veți da seama de continuitatea temelor, dar și de varietatea lor”, a spus directorul FNT, remarcând scriitura autorului. Și anume: „Câți regizori ar putea percepe virtuozitatea, meșteșugul de limbă și de tensiune între personaje, personaje cu evoluție, personaje peste care trec anii, personaje cu obsesii, cu teme”. Ea a subliniat și tonul ironic, cinic, grav, dramatic, umorul și că multe dintre personajele dramaturgului au căldură, au umanitate, au sens.

„Este o carte neliniștitoare pentru că îl descoperi pe autor dincolo de cuvinte. Din punctul meu de vedere, această carte este o formă complexă și tulburătoare de confesiune, un mod de a rezista, un sens al artistului într-o lume parcă lipsită de sens”, a mai spus Marina Constantinescu.

George Banu, invitat să vorbească despre teatrul lui Mircea Daneliuc a afirmat că este foarte interesant „când un regizor de cinema se îndreaptă pe alt drum” și că citind cartea i-a venit ideea: „în tot ce facem suntem aceiași”, aducând exemple atunci când se referea la conținut, din care nu lipsește „artificiul teatrului”.

„Aceste scrieri pe care le propune Mircea Daneliuc sunt un amestec de real și construcție, foarte flagrant, și cred că interesul lor provine tocmai din această ambiguitate”, a spus Banu, adăugând că textele din această carte sunt texte în căutare de voci.

Mircea Daneliuc. Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment. Foto: Florin Biolan

La rândul său, autorul a destăinuit motivul pentru care s-a apucat de scris teatru, făcând referire la un material dramaturgic care a fost inițial scenariu de film – un mare proiect ce nu s-a mai realizat, din lipsa banilor, care i s-au dat iar apoi i-au fost luați. Autorul spunea că piesele lui sunt comedii: „conțin destul umor”.

Într-o recenzie făcută de Răzvan Petrescu se arată că Daneliuc optează în teatru pentru „conversia în absurd. Un absurd extrem de firesc – cu derapaje controlate înspre grotesc –, unde artistul își folosește cu virtuozitate filtrele de lumină pentru a crea din tușe precise o lume-scriitură nocturn-tragică, aparent temperată de registrul comic magistral mânuit”.

Cea de-a doua carte lansată, „Teatrul, dragostea dintâi de Alexandru Tatos, este un volum alcătuit de Liana Tatos și Alexandra Greceanu, structurată pe capitole: „Caiete de regie”; „Piese de teatru”, în „Cuprins” fiind incluse și „Cuvânt înainte” semnat de aceeași Liana Tatos, dar și două texte ale lui George Banu și Alexa Visarion. Există, de asemenea, în carte extrase din presa vremii, dar și o teatrografie.

La lansare, Liana Tatos, soția regretatului regizor, a vorbit despre alcătuirea acestei cărți, venind cu frumoase amintiri din viața lui Alexandru Tatos (1937 – 1990).

A fost invitat la eveniment marele scenograf Helmut Stürmer, bunul prieten al marelui regizor, care a povestit multe întâmplări din viața lor, făcând referire la pasiunile regizorului, la umorul său. Despre opera artistului, Helmut Stürmer a spus ceva scurt, dar elocvent, că de curând a văzut la televizor un film și un spectacol de teatru realizate de Tatos. Și după treizeci și ceva de ani au rămas la fel de proaspete.

„Ca să faci doar un spectacol frumos, nu mai este suficient astăzi. El trebuie să intereseze. Dar prin ce? Asta-i o întrebare pe care și-o pune, probabil, întreaga suflare a oamenilor de teatru și tot atât de probabil este că un răspuns precis nu se poate da. Posibil ca răspunsul să fie unul: prin spirit”, spunea Alexandru Tatos în 1974.

George Banu, care a scris pentru carte textul „Sandu… un «spirit artist»”, a ținut să spună la lansare: „Relația dintre noi se baza pe o seducție pe care o avea Sandu asupra mea. El a făcut teatru și l-a abandonat definitiv pentru film, iar Daneliuc a lăsat filmul pentru teatru”. Deocamdată, cred mulți.