class="">NEPOTU` de Adrian Lustig

Fosta activistă, Floarea Plătici, trăiește acum într-o casă retrocedată, își inundă în mod intenționat vecinii, respectiv, pe proprietara clădirii, își păstrează încă, bine puse într-un sertar, celebrele „cocuri” (de vizită, de congres etc.) pentru că nu se știe… poate va mai avea nevoie de ele, poartă discuții telefonice, cu un alt „fost”, raportându-i în continuare date false și umflate din economie doar pentru a-i întreține iluzia.

„[…] Decorul semnat de Anca Marcu invită publicul în apartamentul tovarășei Plătici, unde este așteptat nepotul acesteia, „fiul” fugit în America imediat după ’89, acuzat de „mamă” că nu a fost capabil să înțeleagă beneficiile pe care i le-ar fi adus „regimul”  (fragment din „Râsul cui?” de Alina Mang – Teatrul Azi, nr. 6-7-8/2005).

„Robustă ca o locomotivă germană, puternică și violentă ca bomba de la Los Alamos, mieroasă sau mieunată, ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă și pițigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă și țopăitoare, când cele de vârsta ei s-au vândut de mult resemnării, cântând în falset ca mine sau „pe bune” ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară, născută anume să ne uluiască.”- Horațiu Mălăele

Credit foto: Lucian Năstase