13 noiembrie | 21:00 – Teatrul Național București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)
Așa cum mărturisește Artaud, Familia Cenci este un „subiect barbar, în afara timpului, a cărui realizare trebuie să-i lase pe actori și pe public epuizați.”
[same_day_events_link]
După: P.B. Shelley și Stendhal
Traducerea: George Banu
Distribuția:
Cenci: Călin Chirilă
Camillo: Doru Aftanasiu
Andréa: Ionuț Cornilă
Camerista: Haruna Condurache
Bufonul: Mălina Lazăr
Béatrice: Ada Lupu
Orsino: Horia Veriveș
Lucreția: Petronela Grigorescu
Giacomo: Pușa Darie
Bernardo: Diana Roman
Principele Colonna, Asasin: Radu Ghilaș
Ofițerul: Andrei Sava
Papa: Diana Chirilă
Călău, Asasin: Dumitru Năstrușnicu
Curteni: Valentin Mocanu, Constantin Grigorescu, Fabian Toderică, George Gușuleac, Flavius Grușcă, Marian Stavarachi, Ionuț Cozma, Cosmin Puțanu, Robert Agape, Marian Chiculiță
Regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoș Buhagiar
Muzica originală: Vasile Șirli
Asistent regie: Radu Ghilaș
Asistent scenografie: Anda Pop
Producător: Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
Durata: 2h 10min (fără pauză)
Vârsta recomandată: audiență generală
Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză
https://www.teatrulnationaliasi.ro/stagiunea/-Antonin-Artaud.-Familia-Cenci–276.html
Cenci și timpul regăsit
Artaud e un autor pentru tineri. Un romantic al renașterii, un incendiar în așteptare de miracol, asemeni marilor nemulțumiți ca Byron sau Büchner la început de viață. (…)
Cenci e piesa unui sfâșiat. E eșecul unui Icar…și mare satisfacție îmi produce apariția ei neașteptată pe scena ieșeană. Uitată altundeva, aici ea reînvie. Gest reparator unic. Titlul cărții lui Artaud, Le théâtre et son double, teatrul și dublul său a rămas îndelung enigmatic. Acum am înțeles că, el, marele inchizitor a fost totodată și marele amant al scenei. Inversînd convingerea generală, Artaud a făcut din «viață» dublul teatrului, centru vulcanic a cărui energie invită să ne irige viața. Din «iubire și neiubire de teatru» asociate i-a provenit credința nemăsurată în regenerarea lui. Și de aceea tinerilor, mai mult ca oricui, le e necesar. Cum mi-a fost și mie odată. Revolta e o mărturie a începutului…un optimism. Și amintirea ei, o consolare actuală. (George Banu)
Foto: Albert Dobrin
