8 noiembrie | 19:00 – Teatrul Național „I.L. Caragiale” București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

Și toți vorbesc de iubire: Serafima și Golubkov se îndrăgostesc printre ruine și refugiați, generalul Hludov ucide în război din dragoste pentru imperiu, Stalin iubește actorii și pe scriitorul Bulgakov, Bulgakov și Elena se iubesc necondiționat…
[same_day_events_link]
De: Mihail Bulgakov
Adaptarea / Dramatizarea: Petru Hadârcă
Distribuția:
Mihail Afanasievici Bulgakov: Alexandru Leancă
Elena Sergheevna Bulgakova: Diana Decuseară
Serafima Vladimirovna Korzuhina: Corina Rotaru
Serghei Pavlovici Golubkov: Alexandru Pleșca
Roman Valerianovici Hludov: Emil Gaju
Grigori Lukianovici Cearnota: Anatol Durbală
Liuska: Angela Ciobanu
Paramon Ilici Korzuhin: Ion Mocanu
Vlădica, Besprințipnâi, Tihii, Arkadiev: Iurie Focșa
Gurin, Baev, un Donjuan: Valentin Zorilă
Comandantul Suprem al Armatei: Dan Melnic
Fedia, Cavaleristul: Igor Babiac
Ania, dansatoarea superbă: Olesea Sveclă
Paisie, Antoin: Mihai Zubcu
Arturka, Șeful Gării, Vecinul: Petru Oistric
Nicolaevna, Vecina: Anișoara Bunescu
Krapilin: Vlad Ropot
Vecina 1, Gândacul Năsturel: Rusanda Radvan
Vecina 2, Gândacul Perla Neagră: Draga-Dumitrița Drumi
Secretara din teatru, Gândacul Baba Cloanța: Doriana Zubcu-Marginean
Maria Konstantinovna, Gândacul Ienicerul: Ana Tkacenko
Pavlic: Mircea Onică
Regia: Petru Hadârcă
Scenografia: Adrian Suruceanu
Costumele: Stela Verebceanu
Coregrafia: Cătălina Budu
Light design: Denis Chitoraga
Sound design: Valentin Strișcov
Producător: Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Chișinău
Durata: 2h 45min (cu pauză)
Vârsta recomandată: audiență generală
„Ideea spectacolului a apărut în contextul discuțiilor despre cultura rusă și despre responsabilitatea autorilor și impactul operelor create asupra mentalităților și formării opiniei sociale, discuții generate de războiul din Ucraina. Consider că nu interzicerea, ci, dimpotrivă, lectura, re-lectura, însoțite de analize la rece, de discuții și reflexie pe detalii, ne-ar ajuta să înțelegem ce se întâmplă astăzi și poate am înțelege de ce s-a ajuns din nou la confruntarea dintre două lumi, dintre două modele atât de diferite de organizare a vieții și societății. Pentru un exercițiu de acest fel am ales soarta și opera lui Mihail Bulgakov.
După revoluția din 1917, Mihail Bulgakov a rămas în Rusia Sovietică. N-a fost alegerea sa: din cauza că era bolnav de tifos și se afla în stare de inconștiență n-a apucat să se refugieze peste hotare, unde au plecat frații și surorile sale. Când și-a revenit, a regretat că a ratat această șansă și a încercat să se adapteze, să se integreze în viața propusă de regimul bolșevic. După mai multe tentative de a obține un pașaport pentru a pleca peste hotare și după mai multe interdicții de publicare, Bulgakov adresează scrisori conducerii statului sovietic, solicitând permisiunea de a pleca din țară. Spre stupoarea sa a fost contactat prin telefon de însuși Stalin. Bulgakov n-a avut curajul să repete rugămintea la telefon. S-a lăsat sedus de oferta lui Stalin de a deveni dramaturgul Teatrului de Artă din Moscova. De această dată a fost o alegere conștientă. Care au fost consecințele pentru destinul personal al intelectualului Bulgakov, cum s-a răsfrânt în textele sale și în ce măsură ne oferă o cheie de răspuns întrebărilor care planează asupra noastră la o sută de ani distanță – încercăm să lansăm o discuție prin această versiune scenică, intitulată „Capcana” după piesa „Fuga” de Mihail Bulgakov.” (Petru Hadârcă)
Foto: Ian Onică