Orice articol generalist despre un festival implică, inevitabil, o doză de subiectivism, dată nu atît de gusturile personale, cît de logistică. Din păcate, la ceva tot trebuie să renunți, oricît de mult alergi de la un spectacol la altul. Am încercat anul acesta la Festivalul Național de Teatru să ajung la spectacole care acoperă o arie cît mai mare națională, să prind pulsul esteticii teatrale din cît mai multe teatre din țară. La cîteva spectacole mă voi întoarce cu cronici separate, în acest articol voi descrie itinerariul meu subiectiv, descoperirile și surprizele în ceea ce privește atît tematicile, cît și abordările și tehnica, în spectacolele ce surprind acele „istorii fluide“ anunțate de conceptul Festivalului: relația cu trecutul și chestionarea prezentului, în istorii colective și de familie.
18 noiembrie 2022 FNT în presă
Trăim într-un permanent conflict – exterior și interior. Probabil că aceasta este o trăsătură fundamentală a ființei umane, oricît de mare este progresul tehnologic, oricîte descoperiri și realizări înalt filozofice și artistice am atins de-a lungul secolelor. Nu doar războiul din Ucraina ne plasează în plină eră beligerantă, ci și pericolul extremismelor – din nou o trăsătură definitorie a evoluției umane. Mereu, sub diferite forme în istorie, am creat extremisme și apoi am luptat cu ele. Fundamentalismul nu este o chestiune a trecutului. Este a prezentului și nu putem spera decît că vom reuși să o eliminăm în viitor. Dezbinarea, ura, invidia, neputința formează un mediu toxic în care ne este tot mai greu să ne regăsim umanitatea.
Citiți integral pe Observator Cultural