Am ales să văd spectacolul Mamă (r. Mariana Cămărășan, produs de Teatrul Național Radu Stanca Sibiu) din cadrul Festivalului Național de Teatru, 2022, din două motive simple și (aparent) superficiale. Primul ar fi acela că numele spectacolului m-a intrigat, iar eu sunt genul de spectator care tinde să aleagă spectacole care îi spun ceva încă din titlu. Al doilea motiv e că am vrut să văd dacă, într-adevăr, ceea ce spune regizoarea despre spectacol, anume faptul că e „de văzut cu ochii închiși și cu inima deschisă”, e adevărat sau nu.
18 noiembrie 2022 FNT în presă
Și exact așa l-am văzut, pentru că nu-mi puteam ține ochii deschiși de lacrimile pe care mă străduiam să le adun într-un șervețel. O relație mamă-fiică puternică, reală, capabilă să treacă testul tuturor încercărilor vieții este la fel sau poate chiar mai specială decât o relație romantică între un el și o ea, însă este, totodată, la fel de greu de construit. Dacă despre relațiile de dragoste vorbim mai mult în viața de zi cu zi și ele sunt mai des reprezentate în artă (îndeosebi acele clișeistice povești despre suflete-pereche), relațiile chiar mai viguroase, mai complexe, dintre mame și fiice, rămân un teritoriu insuficient cartografiat, cu un potențial imens, mult prea puțin exploatat în artă și nu suficient valorizat în mentalul colectiv.
Citiți integral pe LiterNet.ro