Dintotdeauna am iubit și am respectat obiectele vechi, obiectele rănite, puse sub semnul timpului ce curge ca un fluviu și al evenimentelor umane, care se succed la infinit. Nu mă consider nici pe mine altfel, decât un lucru care a servit din plin, care a călătorit mult și pe care utilizarea îndelungată l-a șlefuit și l-a obosit“, scria celebrul Henry Miller.
În același spirit, George Banu reunește aici obiectele rănite din apartamentul său, care atestă trecerea timpului și care se dezvăluie în toată fragilitatea lor. Ele își expun accidentele suferite, obligându-ne să le privim cu aceeași tandrețe pe care o avem față de ființele dezarmate. Statui crăpate, tablouri deteriorate, opere sfărâmate…
Nici distruse, nici restaurate, dar încă în viață.
Obiectele rănite inițiază un dialog personal cu cel care le iubește și care le privește. Să le fim aproape, fiindcă ele sunt niște parteneri care ne cer ajutorul și, ca într-o oglindă, ne reflectă propriile răni. Obiecte rănite, suflete rănite.