Treptele Teatrului Național București au devenit duminică seară treptele templului lui Apollo din spectacolul Oedip Rege, în regia lui Declan Donnellan. Spectatorii strânși în foaier, ca într-o agora, așteaptă începerea spectacolului, fără să știe că acesta a început deja odată cu prezența lor. Ei sunt personajul colectiv, cetățeni ai Tebei, într-o vreme a molimei. Din difuzoare răsună ca zgomot de fundal o respirație asistată de aparate, iar o parte dintre oameni poartă măști de protecție. Ei sunt deja imersați în lumea poveștii. Probabil efectul ar fi fost și mai puternic cu câteva luni în urmă când masca era purtată majoritar.
16 noiembrie 2022 FNT în presă
În scurt timp, spectatorii devin conștienți de convenția în care vor juca. La baza treptelor în spirală, le vorbește regele Tebei, un rege tânăr, îmbrăcat în costum, cu gesturile și atitudinea unui politician carismatic. El este însoțit de mesager, care arată mai degrabă a impresar, și de Iocasta, soția sa. Vorbesc, așa cum fac conducătorii la dezastre, de la locul faptei, în cazul de față, de lângă patul unui muribund. În jurul patului bolnavului e strânsă toată cetatea, împreună cu preotul, care îi oferă ultimele clipe de consolare, și alături de asistenții medicali, echipați complet pentru a se apăra de molimă. Imaginea seamănă izbitor de mult cu atmosfera ultimilor doi ani de pandemie Covid, așa încât spectatorul rezonează puternic și intră ușor în poveste.
De pe trepte apare Creon, care se întoarce de la oracolul din Delphi cu vești despre profeție și viitorul cetății și ne poftește să auzim urmarea mergând după el. Ca într-o procesiune, spectatorii ajung în sală de spectacol, unde intră pe scenă împreună cu actorii.
Citiți integral pe BookHub