Există un moment în Actul 3 din Trei surori în care doctorul Cebutkin vorbește despre aventura dintre Natașa, soția lui Andrei, și Protopopov și îi acuză pe cei de față de ipocrizie, de faptul că stau și nu văd nimic, că se fac că nu văd nimic. Există un moment în Actul 3 din Trei surori înscenat de Andrei și Andreea Grosu la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu (TNRS) când Verșînin (Marius Turdeanu) se apropie provocator de Cebutkin (Adrian Matioc) și îl aproape că-l imploră din priviri să continue dezvăluirile, să vorbească și despre relația dintre el și Mașa (Ofelia Popii), să o spună deschis lumii, să aibă curajul pe care ei nu-l au, să îi acuze deschis de păcat (și poate astfel să-i mântuie).
15 noiembrie 2022 FNT în presă
Febril, cu ochii clocotind și gesturi aproape aparent scăpate de sub control, Cebutkin-ul lui Adrian Matioc, cel mai frumos și mai bun Cebutkin din cei pe care autorul acestor vorbe i-a văzut vreodată, prinde propunerea și o refuză cu una dintre cele mai nobile replici adăugate vreodată lui Cehov: „Ah, asta nu, asta e altceva!”. Și, da, bunul și frumosul doctor al lui Matioc (ar trebui să îl vedeți nedezvăluind nimic din ce simțea / nu simțea mama surorilor pentru el, tăcerea / discreție deplină în ce-o privește, tot ce contează e că el a iubit-o, încă o iubește și că datorită acestei iubiri, le iubește și pe ele) așază povestea (mereu și mereu uluitoare) dintre Mașa și Verșînin (cu î) acolo unde, uneori, o actriță și un actor reușesc să o urce.
Pe aceeași scenă pe care s-a jucat spectacolul sibian în cadrul FNT 2022, cea a Sălii Studio de la TNB, Raluca Aprodu și Emilian Oprea i-au transformat pe Mașa și Verșînin, în Trei surori-le lui Radu Afrim, în doi îndrăgostiți de o frumusețe aproape nepământeană, ale căror îmbrățișări prelungi au transformat spectacolul de teatru, în ciuda carnalității pe alocuri explicite, într-un poem vizual & auditiv dintre cele mai tulburătoare. În versiunea soților Grosu, Ofelia Popii și Marius Turdeanu, probabil cel mai puternic cuplu ea-el de pe scena teatrului românesc al momentului (nu uitați de Cui i-e frică de Virginia Woolf? de la același TNRS, în regia acelorași Andreea și Andrei), rup unul din celălalt și totul în jur.
Citiți integral pe LiterNet.ro