Arde, pișcă, strânge, dilată, irită, jenează, doare, ațâță. Fără să știi de ce. Fără să te lămurești cum. Horești împreună cu ei și asta te scoate din minți. Pentru că te-ai vrea detașat și impersonal, superior și rațional. Doar că cercurile concentrice ale sentimentelor în lumina de felinar roșu te strâng impudic de îți vine să verși toate frustrările și toate păcatele nespovedite. Au trecut câteva luni de când m-am prins în horă și încă nu știu dacă am acceptat de bună voie înlănțuirea, dacă ar fi fost desprinderea calea spre cumințenia gândurilor, dacă am vrut, dacă aș fi vrut, dacă am înțeles, dacă aș fi înțeles.
3 noiembrie 2023 FNT în presă
Nu am vrut să îl revăd, uneori e bine să ai cu un spectacol, ca si cu un om, doar o singură întâlnire. Să rămână întrebări nespuse din care să țâșnească orice răspuns, departe de analize și erori. Să păstrezi pe retină imagini primare fără ca analiza și raționamentul să le șlefuiască. Să duci cu tine stări difuze pe care nimic și nimeni nu le poate decanta. Așa a fost La Ronde de Yann Verburgh, inspirat din Hora Iubirilor de Arthur Schnitzler, în regia lui Eugen Jebeleanu la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe într-o seară de primăvară.
Citiți integral pe LiterNet.ro