FNT în Presă

Plăcerea de a vedea teatru o simte doar spectatorul. Știu că pare un truism, dar subliniez cu el faptul că să vezi teatru e ceea ce te îndrăgostește de teatru. Iar bucuria de a fi în sală la un spectacol bun nu poți să ți-o imaginezi, poți doar să o trăiești. Mă numesc Ciprian Chiricheș și sunt actor, de curând student la regie, dar vreau ca următoarele rânduri să fie citite ca și cum ar fi scrise de un simplu spectator care vede teatru pentru că, în sala de spectacol, [...]

Între 20 și 30 octombrie 2023 a avut loc cea de-a 33-a ediția a Festivalului Național de Teatru București la care am participat ca spectator din poziția proaspetei studente la regie de teatru, entuziasmată de întâlnirea cu producții internaționale, dar și de la teatre din întreaga țară și București.   La coteț, adevăr câinos, în original Truth's a Dog Must to Kennel, text și interpretare: Tim Crouch, co-regizori: Karl James, Andy Smith (producție Royal Lyceum, Edinburgh) îl prezintă pe bufonul din [...]

Pe diverse căi, teatrul se simte chemat să participe în mod direct la dinamica vieții sociale din care a făcut parte dintotdeauna.   Printre punctele programatice ale actualei ediții a Festivalului Național de Teatru s-a aflat pe loc fruntaș racordarea explicită la problemele actuale ale lumii contemporane de unde și reevaluarea importanței teatrului politic angajat astfel în dezbaterea de idei, dar și atitudine din societatea în care trăim. Pe diverse căi, cel mai adesea prin intermediul spectacolului de extracție documentară, a teatrului [...]

Din media de două-trei spectacole vizionate zilnic mai bine de o săptămînă, expozițiile, discuțiile, lecturile publice, întîlnirile neprevăzute și lansările de carte care au cadențat dinamica mea profesională la ediția 2023 a Festivalului Național de Teatru, am optat pentru următorul decupaj critic ce aliniază cîteva dintre creațiile care m-au convins. Mai sînt și altele, le văzusem anterior și le-am reflectat deja prin scris, redundanțele nu-s de dorit.   Poezia scenică a lui Radu Afrim e, de multă vreme, o evidență estetică [...]

La cea de-a 33-a ediție a sa, Festivalul Național de Teatru afișează, dincolo de declarațiile de principiu, o încrengătură complexă de direcții și ambiții, sub o dublă exigență: cea a laboratorului și cea a sensibilului, paradoxal, într-o lume mai mult ca niciodată insensibilă și dură. Tema laboratorului mi se pare cea mai eficace, deși vag tautologică, căci orice nou spectacol este o cercetare. Aici, trec peste cîteva nedumeriri sau neîmpliniri din viața acestui festival ajuns la maturitate. Ambiția sa cea mai importantă rămîne, fără îndoială, aceea de a răspunde întrebărilor pe [...]

Festivalul Național de Teatru 2023 a adus spectacole variate ca formule și teme și asta, pe de o parte a atras publicuri diferite, pe de alta, a arătat că pe plan local, preocupările artistice se diversifică.   „E doar asta și suntem doar noi”, zice Tim Crouch în La coteț, adevăr câinos, spectacol produs de The Royal Lyceum theatre, Edinburgh, Marea Britanie, pe care l-a scris, regizat și interpretat fără niciun fel de decor și/ sau artificiu scenic. Ceva tot era însă acolo [...]

Denumirea acestei cronici are o valență de clișeu. Sper ca, până la finalul ei, impresia să nu rămână aceasta. Așa cum și eu am crezut, vizionând „O, dulcele meu pământ”, că minim o parte a poveștii este un clișeu și că e o cale de a reduce nivelul meu de implicare în spectacol. Adevărul s-a dovedit a fi altul.   Acest spectacol prezintă diferite valori. Este, simultan un ghid pentru metoda teatrului devised (unde cel puțin unul dintre elementele teatrale necesită implicarea întregii echipe), o [...]

Nuntă în Oaș a ajuns în sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra, în fața unui public îmbogățit cu câte un plic de bani, oferit la intrarea în teatru. S-a simțit concomitent ca un dar de nuntă și ca un suvenir din luna de miere.   Imaginarul nunților românești este marcat de amestecul cultural. De la oficierea slujbei religioase, de rit creștin-ortodox, și până la banii în plic și furtul miresei, nu este o cale scurtă, ci o contopire de-a dreptul. Din paradigma simultan [...]

După o săptămână în care vezi două spectacole pe zi, scenele încep să se amestece între ele, te ghidezi după soundtrack-ul fiecărei producții sau după senzațiile pe care îți amintești că le-ai încercat: bucuria recunoașterii unui gând, conexiunile asociative, râsul provocat de umorul inteligent, uimirea generată de curajul unei abordări sau de soluțiile neașteptate pentru resorturi dramatice cunoscute, dar și plictiseala, nerăbdarea ca un spectacol cu autori auto-indulgenți, care se bucură excesiv de repetarea propriilor soluții și nu pot edita nimic din spectacolele lor, să se termine. Totul se încarcă [...]

Spectacolul de la TNB cu Gertrude, pornind de la piesa lui Radu F. Alexandru scrisă în siajul shakespearian-ului Hamlet, în regia lui Silviu Purcărete, cu scenografia lui Dragoș Buhagiar și cu muzica de Vasile Șirli, avea - teoretic - toate premisele pentru a fi o reușită. Când conjugi în aceeași unitate dramatică piesa unui autor experimentat rescriind una clasică, un regizor precum Purcărete, un scenograf ca Buhagiar ș.a.m.d., și, în plus, când ai pe scenă actori precum Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Marius Bodochi, Marius Manole, Lari Giorgescu, desfășurarea spectacolului și [...]

De la ce ne-am luat? De ceva vreme parcă ne sare ţandăra din orice. Ne răţoim – mai ca la tarabă sau mai de la înălţimi academice – dar tot a gâlceavă tragem. Suntem irascibili şi nerăbdători; toţi greşesc, numai noi avem dreptate. Şi ne ţinem cu dinţii de dreptatea noastră şi numai a noastră. Ne supărăm foc pe firimiturile de pe covor lăsate în urmă de omul drag pe care îl bombănim şi ne certăm cu televizorul. Prea sunt toate grave şi merită scandal şi revoluţie; „Da’ o revuluţie…să [...]

Anul acesta (2023) am văzut la FNT spectacole care m-au pus pe gânduri în legătură cu reacțiile pe care un spectator le are la vizionarea unui spectacol. Am aplaudat la manifestarea doctrinei feministe și la expunerea mediului educațional de la țară. Mi-am reamintit cât i-am chinuit pe profesorii mei de-a lungul anilor, reproșându-le constant că modalitatea lor de predare este lipsită de morală și plictisitoare. Mi-am reamintit de situația femeilor de etnie romă, care sunt abuzate de bărbații lor. Am plătit un bilet ca să-mi reamintesc cât de horror poate [...]