Spectacolul de la TNB cu Gertrude, pornind de la piesa lui Radu F. Alexandru scrisă în siajul shakespearian-ului Hamlet, în regia lui Silviu Purcărete, cu scenografia lui Dragoș Buhagiar și cu muzica de Vasile Șirli, avea – teoretic – toate premisele pentru a fi o reușită. Când conjugi în aceeași unitate dramatică piesa unui autor experimentat rescriind una clasică, un regizor precum Purcărete, un scenograf ca Buhagiar ș.a.m.d., și, în plus, când ai pe scenă actori precum Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Marius Bodochi, Marius Manole, Lari Giorgescu, desfășurarea spectacolului și receptarea lui intră în firescul unui eveniment teatral.
13 noiembrie 2023 FNT în presă
În România e plin de „evenimente”, cu ghilimele datorate tocmai abundenței de manifestări înfățișate ca atare. De aceea, evenimentele propriu-zise, mult mai rare, riscă să fie acoperite, dacă nu chiar sufocate, de pseudo-valorile teatrale, literare, muzicale. Însă în sala Studio de la TNB, care gemea de lume la premieră, nu era nicio doză de risc. O avarie a spectacolului, o incongruență, o sincopă ori mai multe, un defect de „fabricație” sau de performare nu aveau, pur și simplu, de unde să apară. De la început și până la final, Gertrude a fost un spectacol, așa zicând, blindat sub raport artistic; și parcă un aer de mulțumire generală plutea peste sala Studio, când pe scenă se relatau ori se petreceau lucruri îngrozitoare. Aceasta este Arta, da: emoție estetică să avem și delectare de aceeași natură, indiferent de monstruozitățile prin care ele sunt generate.
Citiți integral pe LiterNet.ro