Procesul de selecție a pieselor scurte înscrise în modulul Spectacole-lectură din Festivalul Național de Teatru ediția 2023 s-a încheiat. Bogdan Georgescu, Petro Ionesco și Elise Wilk au selectat, din 62 de piese, în unanimitate, următoarele 5 texte și autoare/autori.

Cea de-a 33-a ediție a Festivalului Național de Teatru, care se va desfășura în perioada 20-30 octombrie 2023 la București, anunță lansarea unui concurs de piese scurte (10 minute la lectură), pe o temă la alegerea participanților și participantelor. Concursul este dedicat autoarelor și autorilor la început de drum, textelor care își propun să sondeze teme și formate ale dramaturgiei prezentului și viitorului. Juriul care va selecta piesele scurte este format din Bogdan Georgescu, Petro Ionescu și Elise Wilk, ale căror texte de teatru sunt montate atât în țară, cât și în străinătate, în teatre de stat și în teatre independente.   În urma selecției, autorii și autoarele selectați/selectate vor participa la un atelier de scriere dramatică ținut de Bogdan Georgescu, Petro Ionescu și Elise Wilk (întâlniri individuale și colective), în cadrul căruia vor primi feedback și își vor putea dezvolta piesele trimise la concurs. Textele selectate vor fi prezentate sub forma unor spectacole-lectură în cadrul Festivalului Național de Teatru 2023 și publicate pe www.liternet.ro. Prin promovarea dramaturgiei actuale locale, FNT își propune să ofere un cadru de susținere și vizibilitate textului [...]

Unul din riscurile majore cu care se confruntă arta este cel al stagnării. Când intervine stagnarea, arta rămâne în urma societății, iar marile ei mize – reflectarea creatoare a lumii prezente, efectele transformative asupra omului, intuițiile și influențarea viitorului – sunt suspendate, amânate sau reprimate. Printre simptomele ce indică stagnarea se numără dezinteresul pentru experiment și cercetare, tentația reluării acelorași forme de expresie, preferința pentru certitudinea cărărilor bătătorite, comoditatea revenirii la teme și soluții îndelung probate în timp.   O întrebare ne pune pe gânduri: cine, cât și cum mai cercetează în teatrul românesc? Este cercetarea artistică ceva specific doar mediului academic sau, la modul ideal, ea ar trebui să reprezinte fundamentul oricărei creații scenice? Reflectă spectacolele de teatru/actele performative din România o „voință a cercetării”? Au artiștii noștri, fie ei actori, actrițe, regizori, regizoare, coregrafi, coregrafe, dansatori, dansatoare etc. o conștiință a cercetării? Este ideea de repetiție în spațiul autohton mai aproape de un reflex al reluării decât de unul al probării prin încercare și eșec? Își mai asumă instituțiile teatrale programe destinate „sălilor atelier”, care să prospecteze în câmp experimental? Astfel de întrebări fac posibilă, credem, readucerea în atenție a unui [...]