„Când ploaia se va opri”, spectacolul regizat de Radu Iacoban, bazat pe textul scris de Andrew Bovell, face parte din selecția FNT, ediția XXXIII. „Când ploaia se va opri” se joacă pe 25 și 26 octombrie 2023, la Teatrul Mic. Bilete găsiți aici pentru reprezentația din 25 octombrie, 18:30, și aici pentru reprezentația din 26 octombrie, 21:30.
25 octombrie 2023 Stiri
Ce relevanță acorzi cercetării in procesul de lucru la un spectacol?
Pentru mine, orice spectacol are o doză mare de necunoscut, prin urmare, cercetarea e un dat absolut necesar în procesul de apropiere de spectacol. E adevărat că acest proces capătă variații în funcție de poveste și context, dar, în ultima vreme, ce mă interesează din ce in ce mai mult e procesul de cercetare creat împreună cu cei alături de care am privilegiul sa lucrez. Factorul uman prezent în momentul creării spectacolului influențează enorm geografia și necesitatea existenței sale.
Cum îți organizezi etapele de cercetare?
Am dezvoltat pe parcursul ultimilor ani un ritual împreună cu Tudor Prodan, scenograful cu care am ales să lucrez. După ce ne facem fiecare, în curtea sa, temele, discutăm despre impresiile noastre legate de proiectul care stă să înceapă, despre ce știm și ce nu știm, despre ce vrem să comunicam, despre necesitatea de a spune sau nu povestea, despre frica de clișee, și pot spune că aceste „aberații” cu Tudor sunt un fel de condiție sine qua non înaintea show-ului. Restul ține, așa cum menționam anterior, de specificitățile proiectului.
Poți detalia felul în care ai lucrat la spectacolul selectat în FNT?
Pentru spectacolul „Când ploaia se va opri”, am optat să dăm foarte mare atenție actrițelor și actorilor Teatrului Mic, fiind atent nu neapărat la nevoile lor profesionale, ci, mai degrabă, punând accentul pe felul în care aceștia se raportau personal la povestea puzzle pe care ne propuneam să o spunem. Datorită acestui proces conștient și controlat de vulnerabilizare, am reușit, cred eu, sa închegăm o echipa care cântă la unison, dar care e formată din membri speciali și extrem de diferiți.
Există spectacole / demersuri performative pe care le-ai creat (la care ai contribuit) care se apropie mai mult – ca formă, ca tip de lucru, ca abordare – de zona laboratorului artistic? Care sunt particularitățile lor?
Spectacolele pe care le-am scris, mai apoi regizat, sunt create inițial într-un laborator pe care încerc în primă instanță sa îl țin cât mai ferit de ochii lumii. Textul îmi pare aidoma unei plante pe care o lași in pământ fertil și mai apoi o aștepți sa vezi cum crește. Evident că, ulterior, când îmi fac curaj sa dau share lucrării, mă bucur că totul se modifică și că uneori capătă o forma pe care nici măcar nu o bănuiam inițial.
Crezi că în actualele contexte de producție, sistemul de lucru de tip laborator – care presupune o altă dinamică și un alt timp – devine mult mai complicat de gestionat?
Din păcate, cererea și interesul în aceasta zonă sunt vizibile, din ce în ce mai mult, în sectorul independent. Teatrul de stat pare că își dorește să se ia la trântă cu avalanșa de producții teatrale comerciale existente, mulți dintre manageri părând a-și dori exclusiv un câștig economic pe termen scurt, dobândit din vânzarea de bilete a unor spectacole cu titluri cu „priză la public”. Personal, consider că teatrul are rolul de a cultiva în spectator atât o gândire critică, cât si o curiozitate iscată din informații și povesti ale unor oameni care ne sunt aproape, dar pe care societatea îi consideră invizibili. Totodată, cred că e nevoie să vorbim despre o societate cu probleme și oameni actuali, ferindu-ne de împrumuturi care, oricât de fascinate ar părea, nu își au valabilitatea in spațiul autohton. Doar în acest fel consider că ne putem descoperi propriile forme de cercetare.