Primul meu FNT – sau, ca să mă exprim corect și complet, prima ediție a Festivalului Național de Teatru din București la care am fost vreodată – a fost în 2004. Era, de altfel, anul debutului meu în scris. Nu mai am emoția de atunci, nu mai am cheful începutului, nu mai știu cum e să intri pentru prima oară la Odeon, sau cum e să te bucuri că ai ajuns și tu la Bulandra, sau hai să mergem și noi la TNB, sau oare cum arată ACT-ul, sau hai să vedem ce fel de sală e la Teatrul Mic.
3 noiembrie 2023 FNT în presă
Am trecut prin emoțiile astea, nu le uit și mi-e dor de ele. Ba mai mult, dacă ar fi să adun cât am scris în 19 ani și, din acea cantitate industrială de text, să arunc ce e scris prost, exagerat, nesigur, neconvingător, criptic, grăbit, arogant, ar rămâne puțin. Nu mă mândresc cu asta. Dar o recunosc, pentru că instituția căreia eu îi datorez mult, profesional vorbind, nu e nici facultatea mea dragă și bună de la Cluj, nici cine știe ce entități cu antet, care mi-au dat calificări pe hârtie. Instituția căreia eu îi datorez mult e una singură: GREȘEALA. Da, învățăm din greșeli mici și mari, anii trec, emoțiile se pierd, ne cunoaștem târziu.
Citiți integral pe LiterNet.ro