Ediția din acest an a Festivalului Național de Teatru, a 33-a (20 -30 octombrie 2023), a arătat, printre altele, două lucruri importante pentru mediul teatral autohton: prezența tot mai pronunțată, pe de o parte, a regizoarelor (adică a femeilor), și pe de alta, a temelor explicit sociale și politice, inclusiv a reflecției asupra teatrului. Au fost prezente în FNT câteva creații, pe care le-am semnalat deja, curajoase ca teme, estetică sau abordare precum Magyarosaurus Dacus de Gianina Cărbunariu, Apocalipsa gospodinelor de Nicoleta Esinencu & company, Exil de Alexandra Badea, sau profund intime, chiar dacă povestea personală a fost ficționalizată, ca în cazul Adinei Lazăr cu Delfini. Alte producții mi-au atras atenția acum, în prima parte a festivalului.
13 noiembrie 2023 FNT în presă
Scorpia neîmblânzită, o rescriere a piesei lui Shakespeare, Îmblânzirea scorpiei, de către Maria Manolescu și Leta Popescu prin reimaginarea textului în România comunistă, din perspectiva tinerilor adulți de azi, cu referire la părinții lor. Mai mult, rescrierea excede textul propriu-zis și demontează cadrul perfomativ, cu relațiile de lucru și putere în teatru. Spectacolul este o joncțiune de stiluri și perspective teatrale antagonice la intersecția cu feminismul și pe fundalul mecanismului de putere care se instalează în procesul de lucru al unui spectacol. Creat de Leta Popescu la Teatrul Național din Cluj, spectacolul continuă demersul început de regizoare în altă producție, Dă-te din soare, la Reactor de Creație și Experiment Cluj. În mediul independent, Leta Popescu își afirma detașarea de mentorul și modelul său, regizorul Alexandru Dabija, și investiga mizele și esteticile teatrului independent. Într-o instituție de spectacole, regizoarea mărește cadrul de analiză la relația dintre teatrul social – politic, eventual militant, și teatrul ca divertisment, aducând în discuție și relațiile de lucru, cu dificultățile de a-și impune autoritatea a unei regizoare (Diana Buluga), tinere și femeie, într-o structură ierarhică, în vârful căreia se află mai tot timpul un bărbat, regizor sau /și manager. În spectacol apar personajele invizibile / invizibilizate din jurul spectacolului, plasatoarea (Patricia Brad), dramaturga (Sânziana Tarță), regizorul tehnic (Silvius Iorga), sufleoarea (Irina Barbir). Tehnicienii, în fața cărora regizorul tehnic nu reușește să se impună, apar doar menționați, ca personaje care refuză vizibilizarea. Popescu aduce în spectacol și două tipologii de spectator. Una este cea a spectatorului care vine pentru prima oară la teatru (Adrian Cucu) și încalcă nonșalant regulile nescrise ale comportamentului la spectacol (este beat și interacționează zgomotos cu plasatoarea, spectatorii și actorii, întrerupând spectacolul), dar are o genuină înțelegere corectă a demersului artistic (adică nu subestimați publicul, zice regizoarea); spre deosebire de artiștii angajați (reprezentantul lor este vedeta teatrului, Andrei / Radu Lărgeanu), ale căror resurse teatrale s-au manierizat și ale căror mize culturale s-au redus în timp la satisfacerea publicului prin oferirea unor spectacole care întrunesc așteptările convenționale și de divertisment ale acestuia. A doua tipologie este a spectatoarei care merge regulat la teatru (Irina Wintze), este chiar apropiată fenomenului cultural (fiul ei este actor), dar care vede în actul cultural doar miza de relaxare (după zi grea de muncă, mergi la teatru ca să te relaxezi, argumentează ea), nu și pe cea de reflecție asupra lumii. Leta Popescu adună toate aceste viziuni într-un spectacol de teatru popular, refuzând o abordare prețioasă sau militantă, și așezându-se la intersecția acestor perspective, cerințe și realități pentru a (se) întreba onest: și acum, teatrul încotro? Dinamic, jucat cu aplomb de actorii Naționalului clujean, Scorpia neîmblânzită are meritul de a nu impune o concluzie, ci de a chestiona polarizarea perspectivelor asupra artei teatrale.
Citiți integral pe Scena9