Deşi nu am putut să văd toate spectacolele selecţionate în Festivalul Naţional de Teatru (FNT), ediţia 2023, selecţia de anul acesta mi s-a părut în general mai puternică şi mai interesantă decât anul trecut. Totuşi, şi anul acesta s-au strecurat spectacole mai slabe care au ridicat semne de întrebare cu privire la selecţie, cum ar fi de exemplu Lysistrata, dragostea mea al Teatrului Naţional din Iaşi. Textul lui Matei Vişniec pune problema interesantă şi actuală a decăderii bărbatului occidental, dar regia lui Zalán Zakariás a părut cam studenţească comparativ cu alte producţii din festival (şi cam cu majoritatea spectacolelor care se joacă în stagiunea curentă în Bucureşti). Nu putem decât să ne întrebăm cum de nici unul din cele două spectacole regizate anul trecut de Andrei Şerban nu a fost inclus, dar un spectacol ca acesta a fost.
3 noiembrie 2023 FNT în presă
Sub umbrela tematică a Laboratoarelor sensibilului, FNT 2023 prezintă noile direcţii în arta spectacolului, din România şi Europa. Principiile generale care au ghidat alegerile echipei curatoriale (Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu şi Călin Ciobotari) au fost: „calitatea de cercetare artistică a spectacolului, atmosfera de laborator teatral, potenţialul de creştere a unor echipe teatrale, reprezentativitatea, componenta etică, interesele publicului”.
Pe de-o parte, este o direcţie curatorială oportună şi necesară, pentru că o mare parte a teatrului românesc pluteşte în inerţia unor stiluri care erau la modă cu mulţi ani în urmă şi care se repetă cu diverse variaţii. Or, după cum am văzut, noile teritorii artistice sunt generate, în principal, de dramaturgia contemporană, nu de remake-uri oricât de moderne ale unor texte arhicunoscute.
Citiți integral în Revista Rinocerul