class="">Viața ca un etern macaz între două șine care nu duc nicăieri – Catarina e a beleza de matar fascistas / Catarina și frumusețea de a ucide fasciști la FNT, 2023 (Mihai Brezeanu, LiterNet.ro)

Viața ca un etern macaz între două șine care nu duc nicăieri – Catarina e a beleza de matar fascistas / Catarina și frumusețea de a ucide fasciști la FNT, 2023 (Mihai Brezeanu, LiterNet.ro)

FNT 2023, seara inaugurală (20 octombrie 2023). Sala cea mare a TNB aproape plină. Catarina e a beleza de matar fascistas / Catarina and the Beauty of Killing Fascists / Catarina și frumusețea de a ucide fasciști, spectacol al Teatro Nacional Dona Maria II cu premiera în 2020, scris și regizat de Tiago Rodrigues, cel care a preluat, de anul acesta, direcția artistică a faimosului festival de la Avignon.

3 noiembrie 2023  FNT în presă

Fapte istorice: pe 19 mai 1954, în Beleizão, o mică localitate din sudul Portugaliei, tânăra țărancă Catarina Eufémia (26 ani) a fost ucisă cu 3 focuri de armă de un militar din Guardia Nacional Republicana. Mamă a 3 copii ce vor rămâne orfani, Catarina s-a revoltat din cauza condițiilor de muncă, cerând venituri mai mari. Erau anii de mijloc ai dictaturii fasciste inițiate și conduse (până în 1968) de António de Oliveira Salazar, cel mai longeviv regim autoritar din istoria modernă a Europei vestice: 1932 – 1974. Estado Novo, cum a rămas cunoscut în istorie regimul Salazar, s-a încheiat pe 25 aprilie 1974 (devenită ziua națională a Portugaliei), când Revoluția garoafelor a marcat începutul tranziției către democrației și, deopotrivă, sfârșitul Războiului Colonial / Războiului de Peste Mări pe care Portugalia l-a purtat, vreme de 13 ani, în fostele sale colonii Angola, Mozambic și Guineea-Bissau.

Citiți integral pe LiterNet.ro