class="">„Antisocial” – provocarea la dialog

„Antisocial” – provocarea la dialog

Cu spectacolul „Antisocial” al regizorului Bogdan Georgescu se pun bazele platformei „Manifest pentru Dialog”, iniţiată la cea de-aXXV-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru.

4 septembrie 2015,  Comunicate de Presă

Cu spectacolul „Antisocial” al regizorului Bogdan Georgescu se pun bazele platformei „Manifest pentru Dialog”, iniţiată la cea de-aXXV-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru.

Este de fapt o continuare a proiectului desfăşurat În jurul tinerei generaţii şi care a marcat ediţia precedentă cu creaţia de succes „West Side Story”, produsă de FNT Împreună cu Teatrul Odeon. Atunci era „Manifestul unei Generaţii”. Acum festivalul merge mai departe, atragând atenţia şi mai mult asupra tinerei generaţii.

„Antisocial” a fost realizat pe un text generat prin tehnici de Artă Activă Împreună cu şapte tineri actori, În cadrul unui workshop iniţiat de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi  Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Despre „Antisocial”, În interviul cu Bogdan Georgescu, urmat de declaraţiile date de managerul de proiect, Luminiţa Puiuleţ, şi actorii din spectacol.

un articol de Maria Sârbu

Bogdan Georgescu, spectacolul „Antisocial”, care a pornit mai degrabă de la un caz minor, poate declanşa dispute despre un asemenea proces (fenomen) social?

Bogdan Georgescu: M-au interesat Întotdeauna poveştile oamenilor „irelevanţi”, de cele mai multe ori invizibili pentru societatea din care fac parte, dar la care, de fapt, contribuie esenţial. Ca şi În cazul altor proiecte, da, principala miză a „Antisocial”-ului este de a provoca discuţii, de a ne pune În situaţia de a ne chestiona, analiza şi, eventual, reinventa.

Desigur, experienţa de creator de teatru comunitar te-a făcut atent la Întâmplarea dintr-un liceu din Cluj mediatizată intens. Cum ai lucrat cu tinerii actori, căci şi ei au ieşit din liceu de doar câţiva ani? Cum s-au materializat ideile comune În timpul lucrului la spectacol?

Cred că atenţia pentru lumea În care trăim este un element de bază al oricărui creator de teatru. Teatrul comunitar este un instrument, unul dintre ele. Faptul că actorii au o experienţă apropiată liceului a ajutat, Însă m-a interesat mai mult procesul lor de explorare a identităţii lor artistice şi raportul lor cu lumea În care trăim. Am construit În primul rând o echipă, am ajuns la un limbaj comun, după care toate celelalte componente au decurs firesc.

bogdan georgescu

La ce ar trebui să ne facă atenţi tema acestui proiect teatral?

La noile realităţi sociale, atât În mediul online, cât şi În viaţa de zi cu zi. Lipsa de dialog, de Încredere, teama, frustrarea, presiunea autorităţii sunt provocări lansate pentru discuţiile pentru care „Antisocial” funcţionează ca platformă de dezbatere.

Ai fost convins de la Începutul proiectului că spectacolul poate interesa comunitatea altfel decât o ştire fabricată de mass-media, ahtiată după lucruri ieşite din comun?

Nu e nimic excepţional că nişte elevi Îşi ironizează profesorii. Sau că sistemul educaţional / liceal, universitar / este Într-un impas major şi nu face faţă noilor realităţi. Mass-media face ce poate să supravieţuiască. Spectacolul nu este despre un eveniment mass-media. Spectacolul este analiza din multiple perspective, cu umor şi distanţă, a unei situaţii reale de viaţă / nişte elevi au făcut un grup secret pe facebook, unde Îşi ironizau profesorii, unul dintre profesori s-a infiltrat cu ajutorul unuia dintre elevi şi de-aici situaţia. Suntem În momentul În care trebuie să lucrăm cu oameni pentru care internetul a existat dintotdeauna În viaţa lor, În care accesul la informaţie este Îngrădit doar de supra-cantitate. Sistemul educaţional nu poate rămâne În aceeaşi schemă, formula condescendentă maestru-Învăţăcel fiind complet nefuncţională, iar noile realităţi obligă la noi sisteme educaţionale. Pentru că, până la urmă, coexistăm cu toţii În mediul online, egali.

Cum ar trebui interpretat „Antisocial” În mediile şcolare? Cum ai vrea să fie recepţionat, de vreme ce spectacolul scoate În evidenţă, de fapt, lucruri ascunse, dincolo de ştirea banală difuzată de presă?

E timpul ca sistemul educaţional să se schimbe. Important e ca discuţiile să fie cât mai directe, cinstite şi fără să Încercăm să salvăm aparenţe compromise oricum de mult prea mult timp.

Luminiţa Puiuleţ, managerul proiectului,ne descrie procesul producerii spectacolului „Antisocial” astfel:

Liceu / universitate # elevi / studenţi / profesori.

Cu toţii trăim Într-o lume pe care ne-o dorim mai bună!

Cum am ajuns aici? De ce-am ajuns aici? Întrebări, gânduri, răspunsuri…

Întrebări şi răspunsuri pe care cu toţii le căutăm, elevi, studenţi şi profesori! Aşa a Început acest proiect social al tinerilor actori-masteranzi ai Şcolii de teatru de la Sibiu, noua generaţie, care a devenit un manifest pentru dialog.

luminita puiulet

Propunerea ca Bogdan Georgescu să realizeze un proiect cu tinerii actori ai Şcolii sibiene a aparţinut colegei mele Claudia Domnicar, consultant artistic al proiectului. Desfăşurat la Început sub formă de ateliere-interviuri, realizate de Bogdan Georgescu cu fiecare actor În parte, proiectul a pus faţă În faţă opt tineri, şapte actori şi un autor. Întâmplarea a făcut ca atunci când ne-am apucat să realizăm acest proiect a apărut acel scandal de la Liceul „Gheorghe Şincai” din Cluj. Personajele din spectacol sunt fictive, autorul a creat pentru fiecare actor În parte personaje după tipologia fiecăruia. Aceste personaje povestesc gândurile, dorinţele, neÎmplinirile zilelor noastre. Am fost o echipă de la Început până la sfârşit: am realizat Împreună decorul, costumele, imaginea Întregului spectacol. Cred că şi asta a dus la realizarea unui spectacol unitar, echilibrat şi cu multă responsabilitate. După vizionarea spectacolului, Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Naţional „Radu Stanca”, a spus că acest spectacol are şansa să devină un veritabil manifest pentru dialog, numele turneului naţional pe care spectacolul Îl va realiza anul acesta În 21 de oraşe din ţară.

Hai să găsim o cale spre dialog! Vă aştept la cel mai social spectacol al tinerei generaţii!”

Alexandra Şerban:

„Laboratorul „Antisocial” este unul cu totul şi cu totul special, deoarece s-a născut, paradoxal, tocmai dintr-un fapt social, iar eu mă simt norocoasă pentru că sunt una dintre cei care pot să-l facă public. S-a lucrat cu multă dăruire şi mult drag În speranţa că astfel vom trage un semnal de alarmă care va produce o schimbare În sistemul de Învăţământ din minunata noastră ţară.”

Paul Bondane:

„Cu toate că În anii de liceu nu am Întâlnit o situaţie similară cu evenimentul de la care porneşte spectacolul, caracterele creionate de echipa „Antisocial” se Încadrează perfect În tipologiile foştilor profesori. Când mă gândesc la profesorul meu de fizică Îmi vine În minte mai degrabă apelativul „Păhărel”, decât formala e=mc2 sau alte noţiuni de bază din fizică. Si asta este valabil pentru mulţi profesori, chiar dacă sunt absolventul unui liceu care punea mare preţ pe „faimă şi prestigiu”. În acelaşi liceu, am Întâlnit şi oameni minunaţi care, pe lângă sfânta programă, m-au Învăţat să privesc lucrurile din mai multe perspective: „Thank you for the drama, I need it for my art”.

Da, sunt multe detalii care au rezonanţă În experienţa mea personala, dar ceea ce mă Înspăimântă este un detaliu comun: atmosfera În care continuă să Înveţe tinerii. Un mediu care „educă” prin cenzură, competiţie şi supunere, În care conştiinţa socială e doar un termen de la ora de psihologie. Lucrul la acest proiect a fost un complex de exerciţii care ne-au introdus activ În acţiune, am fost puşi În situaţia de a ne susţine propriul punct de vedere şi nu să ne asumăm un text deja existent. Implicarea detaliilor din viaţa noastră personală a venit cât se poate de natural, pe baza dialogului pe care l-a deschis Bogdan Georgescu cu noi. Dialog pe care, la rândul nostru, ne dorim să-l iniţiem cu alţi tineri din ţară.”

antisocial

De la stânga la dreapta: Alexandra Şerban, Paul Bondane, Cristian Timbuş, Maria Tomoiagă, Călin Mihail Roajdă, Anton Balint, Cristina Blaga

Cristian Timbuş:

„Senzaţia mea este că acest caz real după care s-a făcut această piesă Îl putem găsi În toate şcolile din România. Aşadar, influenţa există aproape tot timpul. Profesorii sunt aceiasi, după un model foarte bine cunoscut comunist; profesorul Încearcă să se impună În faţa elevului şi nu să-l Înţeleagă. Despre modul În care am lucrat nu pot spune decât că acest regizor a ştiut perfect cum să-şi conducă actorii spre performanţă. El completează actorul şi nu-l distruge, ceea ce Îţi dă dorinţa de a profesa.

Maria Tomoiagă:

„Totul a Început cu câteva interviuri În care ne-am spus speranţele şi opinia noastră despre lumea contemporană. La Început nu ştiam care vor fi demersurile acestui proiect şi Încotro se Îndreaptă; care va fi tema sau metoda de lucru… Mai apoi am făcut câteva improvizaţii pentru a ne familiariza cu stilul de lucrul, asta deoarece proveneam din ani diferiţi, de la profesori diferiţi. Pe scurt, nici nu mi-am dat seama cât de mult a fost implicată viaţa personală, deoarece până la urma numai aşa poţi aduce ceva nou pe scenă, numai prin prisma subiectivă şi autentică a actorului, interpretului. Iar prin improvizaţiile de-a lungul timpului am putut crea noi situaţii. În momentul În care era necesar să conturăm personajele profesorilor sau personajele părinţilor am pornit prin a ne pune Întrebări. Fiecare dintre noi a Încercat să se raporteze diferit la situaţie de fiecare dată…”

Călin Mihail Roajdă:

„Nu cred că am fost influenţat de vreun caz din liceu. Nu ţin minte să fi trecut prin aşa situaţii cu exmatricularea. Cred că un caz asemănător ar fi când nu am vrut să las o colegă să iasă afară din clasă şi a fost nevoită să iasă pe geam, urmând să fie exmatriculată. Atunci am crezut că va spune direcţiunii şi că voi fi exmatriculat. Eram foarte speriat că vor afla părinţii mei. Dar cumva teama de a nu fi prinşi sau mustraţi a existat În permanenţă şi totuşi cred că Într-un fel a influenţat munca la „Antisocial”. Puteam să simt ce simt elevii. În laboratorul acestei creaţii m-am simţit extraordinar de bine. Am lucrat cu oameni minunaţi pe care Îi iubesc. Iar domnul regizor este mai mult decât regizor, este un prieten.”

Anton Balint:

„În timpul lucrului la spectacol am adus multe amintiri şi Întâmplări din liceu. Parte din acestea s-au inclus În povestea spectacolului, dar cea mai mare parte au rămas doar În amintirea mea. Dar majoritatea lucrurilor care se Întâmplă În spectacol le regăsesc şi În liceul unde eu am Învăţat. Lucrul cu Bogdan a fost… surprinzător. În fiecare zi de repetiţii venea cu ceva nou care să ne provoace. Astfel am ajuns să primim ultima parte din textul spectacolului cu o zi Înainte de primul spectacol.”

Cristina Blaga:

„Subiectul spectacolului, ales de Bogdan Georgescu, m-a făcut să mă Întorc şi să retrăiesc anii de liceu, cu toate Întâmplările plăcute şi neplăcute, Însă influenţa cea mai puternică nu au avut-o experienţele personale din acea perioadă, ci sistemul de Învăţământ. Este ceea ce se petrece În continuare nu doar În licee, ci şi În universităţi… Ceea ce apreciez şi ar trebui luat În vedere este curajul unora de a lupta Împotriva sistemului, aparţinându-i, pentru că nu poţi schimba sistemul, dacă nu eşti În sistem. Este de la sine Înţeles că În momentul În care Încerci să faci asta şi se află eşti automat eliminat… Este un risc pe care trebuie să ţi-l asumi. Repetiţiile la „Antisocial” m-au ţinut mereu În suspans, au fost ca o aşteptare plăcută. Noi nu am primit textul integral de la Început, cum se Întâmplă de obicei când Începi să lucrezi la un spectacol. Primeam scenele pe parcurs, nu ştiam ce urmează şi ce se va Întâmplă În final, iar acest lucru ne-a ţinut atenţi şi entuziaşti.          Cel mai ciudat moment a fost acela În care am citit textul pentru prima dată: nu ne venea să credem că erau replicile noastre, cuvinte spuse de noi, În improvizaţii. Era exact la fel ca şi când am fi primit un text din dramaturgia universală sau românească. A trebuit să ne Însuşim propriile replici!” 

Foto: Adi Bulboacă