class="">ANCHETĂ Emoțiile de ieri și spectacolele de mâine

ANCHETĂ Emoțiile de ieri și spectacolele de mâine

Ca să ne amintim de cele mai frumoase spectacole ale anilor trecuți și să anticipăm surprizele din toamna aceasta, am vorbit despre FNT cu cinci iubitori de teatru, personalități din domenii diverse – arhitectură, jurnalism, medicină, muzică, finanțe.

16 septembrie 2014,  Comunicate de Presă

Ca să ne amintim de cele mai frumoase spectacole ale anilor trecuți și să anticipăm surprizele din toamna aceasta, am vorbit despre FNT cu cinci iubitori de teatru, personalități din domenii diverse – arhitectură, jurnalism, medicină, muzică, finanțe.

o anchetă de Adina Scorțescu

Despre Festivalul Național de Teatru, văzut din scaunul de spectator constant de teatru, am povestit cu Dorin Ștefan, Sanda Vișan, Daniela Safta, Cătălin Ștefănescu, Nicu Alifantins, Adrian Vasilescu. I-am Întrebat:

1. Care e cea mai frumoasă/emoționantă experiență pe care ați trăit-o În FNT?

2. Care e spectacolul pe care de-abia așteptați să-l vedeți la toamnă În FNT?

Ne-au răspuns:

 

Dorin Ștefan, arhitect

dorin stefan• Potriveală sau nu, anticipând Întrebarea de la punctul 2, mai de mult, am vazut În festival Scaunele „montate” În scena Naționalului; „afară” era cam la fel; potriveală; altfel nu se poate; ar fi absurd.

• Motivat de Rinocerii, văzut În premieră anul acesta la Craiova, și de realitatea din România dar și din lume, aș rămâne În acest an În ABSURD și voi căuta să revăd Rinocerii și să văd celelalte două montări din Ionescu – Noul locatar al Mihaelei Panainte și al lui Tompa Gábor.

 

Sanda Vișan, realizator TVR

sanda visan

 • Trebuie să Încep prin a spune că festivalurile de calitate, În general, ṣi Festivalul Naṭional de Teatru, În special, reprezintă momente de bucurie a minṭii ṣi a sufletului. Dacă de obicei te duci să vezi un spectacol din interes profesional, de dragul unui om de teatru, sau ca să petreci cu prietenii câteva ore plăcute, În festival e altfel. Pentru că aici cineva (selecṭionerul) a ales (ṣi) pentru tine, ce a produs mai bun lumea teatrală (cu toate controversele, asumate), Într-un an de zile. Festivalul este, adică, un concentrat de inteligenṭă, talent ṣi simṭire. Aṣa că Într-o sală de festival nu poṭi intra decât ca Într-un templu. Ṣi lucrul acesta se simte chiar ṣi În aerul pe care Îl respiri.

Din această perspectivă, vreau să Îmi amintesc aici de experienṭa pe care am trăit-o În 2008, când am văzut Femeia mării, de H. Ibsen. Văzusem cu câṭiva ani În urmă, la Muzeul Guggenheim din New York, o instalaṭie a lui Robert Wilson ṣi mă fascinase felul simplu În care, cu doar câteva obiecte ṣi o lumină savantă, acest american răsfăṭat de europeni reuṣise să transmită o stareLa Bucureṣti, chiar Înainte să Înceapă spectacolul, de cum lumina a dat viaṭă scenei Teatrului Naṭional, am simṭit că păṣesc pe pulbere de infinit. Iar apoi toată desfăṣurarea vizuală ṣi sonoră a dramei acelei singurătăṭi umane, sfâṣiate Între azur ṣi mare m-a fascinat, confirmându-mi că Wilson este un imens creator de stări ṣi În teatru. Ṣi mă bucur că În 2014 Mircea Corniṣteanu, ca producător, a avut forṭa (nu În ultimul rând financiară) să-l aducă pe regizorul american la Craiova: sunt curioasă să pipăi cu toate simṭurile climatul pe care sunt sigură că l-a creat, pornind de la Rinocerii lui Ionesco.  

  • • Nu aṣtept să văd, ci abia aṣtept să revăd impresionanta creaṭie din 2014, a lui Răzvan Mazilu, cu Cabaret. Am urmărit de aproape, vreme de trei luni, naṣterea acestui spectacol, la Teatrul German de Stat din Timiṣoara ṣi vă pot spune că a fost o experienṭă fabuloasă. Fiind el Însuṣi performer, Mazilu lucrează cu răbdare ṣi cu mare minuṭie, creează o relaṭie personală cu fiecare actor În parte. Iar observatorul care am fost a descoperit cât de fascinant este acest proces, prin care regizorul ṣi echipa sa – coregrafa, corepetitoarea, maestrul de voce – au reuṣit să aducă la maximă performanṭă serioasa trupă a teatrului. Ṣi aceasta, Într-un gen cu care nu era deloc obiṣnuită / musicalul. Care este el Însuṣi Încă virgin În România, aṣa cum Îl practică Mazilu, adică nu preluând o formulă standard, ci construind un univers personal, bazat pe originalitatea propriei interpretări a textului. 
  •  
  • Iar rezultatul acestui intens efort creator este un spectacol puternic, plin de energie ṣi culoare, uimitor În multe privinṭe. Ṣi care nu este doar o impecabilă maṣinărie artistică (spun maṣinărie, fiindcă aici totul este calculat la secundă), doar un musical perfect alcătuit, ci ṣi o reflecṭie asupra acelui timp, pe care o veṭi Înṭelege abia la fabulosul sfârṣit al spectacolului. Căci Mazilu nu se lipseṣte În nici una din Întâmplările artistice pe care le tot pune la cale, de intelectualul Mazilu, adică de instanṭa sa reflexivă, care vede Întotdeauna contextele mari, În care se produc evenimentele mici, Înṭelegand astfel sensul ascuns al lucrurilor. Aṣa că abia aṣtept să mă las iaraṣi dusă de valurile entuziasmului, faṭă de felul magistral În care au construit o lume decadente, care cântă, dansează, iubeṣte ṣi nu se predă, nici chiar În faṭa evidenṭei dezastrului.

 

Dr. Daniela Safta, Director Medical, Spitalul Universitar de Urgență Elias

dana safta

  • • Cel mai frumos, emoționant și de neuitat moment de la FNT a fost pentru mine În anul 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană. Îmi amintesc deplasarea cu autocarul la Sibiu cu o lume foarte dragă mie (actori, regizori, critici de teatru, scenografi, dar și „civili”, ca mine, conduși de Aura Corbeanu), cafeaua și covrigii cu care ne-a așteptat Marina Constantinescu, Într-o cafenea pitorească anume pregătită; apoi deplasarea la hala unde s-a desfășurat Faust, În regia lui Silviu Purcărete (pentru mine, poate cel mai mare eveniment teatral la care am participat). Extraordinar, reper absolut!!
  •  
  • • Am așteptări, pot spune chiar nerăbdare, convinsă fiind că nu poate să fie decât foarte bine, după selecția deja anunțată. Vreau să văd: Oidip (regia lui Purcărete, Teatrul din Sibiu), Donka, Noul locatar (Tompa Gabor, la Teatrul Nottara), Furtuna lui Morfov la Teatrul Național București, baletul lui Gigi Căciuleanu.

 

Cătălin Ștefănescu, realizator TVR

catalin

• O experiență faină În sine e să poți ajunge la cât mai multe dintre spectacolele din FNT. E un eveniment foarte important pentru lumea teatrului de la noi și e o sărbătoare să poți vedea pe scenele din București spectacole din toată țara. Dar, poate, cea mai faină experiență pe care am trăit-o În FNT, cu niște ani În urmă, a fost seara În care am văzut spectacolul Cum doriți sau Noaptea de la spartul tÎrgului, În regia lui Silviu Purcarete, o producție a Teatrului Național Craiova. Ar fi multe de povestit aici. Pe scurt, a rămas unul dintre spectacolele de care mă simt incredibil de aproape și acum, la ani buni de când l-am văzut, un spectacol memorabil, despre care pot vorbi doar afectiv, fără vreo urmă de analiză.

  •  
  • • Aștept cu nerăbdare să văd multe dintre spectacolele din FNT. Dacă e să aleg unul anume, de dragul jocului pe care Îl propui, acela ar fi Trilogia belgrădeană, un spectacol În regia lui Cristi Juncu, de la Teatrul Anton Pann, din Râmnicu Vâlcea.

 

Nicu Alifantis, muzician

nicu alifantis

  • • Cel mai mult mi-a plăcut perioada 2007-2010, când, student la UNATC, secția Teatrologie, primeam sarcini de la profesorii noștri de-a Îndeplini diverse activități practice În cadrul FNT.
  • • Aștept să văd Mozart steps, deoarece sunt fan Gigi Căciuleanu.

 

Adrian Vasilescu, Consilier al Guvernatorului BNR

adrian vasilescu

• Un festival de teatru cu o viață atât de lungă, având un palmares de 23 de ediții, este expresia firească a unui adevăr greu de contestat. Acela că teatrul n-a murit În România, așa cum i se prezisese la Începutul anilor ’90. Pot chiar să spun că iubitorii Thaliei sunt mulți, tot mai mulți.

Sunt convins că ediția din acest an, a 24-a, a Festivalului Național de Teatru, ce se va desfășura sub bagheta doamnei Marina Constantinescu, va fi o reușită. Am văzut selecția spectacolelor și, fără Îndoială, un succes este deja marcat. Iar spectacolele ce vor fi prezente la rampă, fără excepție, vor excela prin distribuții de răsunet și prin partiturile unor străluciți actori, regizori, scenografi. Câștigători vor fi teatrul românesc, care continuă o tradiție de excelență și publicul, mai cu seamă cel tânăr, care În anii din urmă umple sălile de spectacole și face să fie tot mai greu de găsit bilete.

  •  
  • • Ce aș vrea să văd În această ediție? Desigur, Întâi și Întâi câteva spectacole dintre acelea pe care n-am reușit să le văd În stagiunile din acest an ori din anii trecuți. Nu mai știu de ceva vreme ce se Întâmplă pe scena Teatrului Național din Iași. Cu ani În urmă, când făceam jurnalistică și „teren” În țară, mă aflam deseori În sala acestui mare teatru. Spectacolul Acasă, În miezul verii, de Tracy Letts, pare promițător și mi-ar plăcea să-l văd. Ca și spectacolul Teatrului Național Cluj-Napoca Amalia respiră adânc, de Alina Nelega, În regia lui Tudor Lucanu. Informațiile pe care le am despre aceste două spectacole sunt promițătoare.
  • Și aș mai vrea să văd un spectacol al Teatrului ACT din București, În regia lui Alexandru Dabija, cu o piesă de Cătălin Ștefănescu: Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?.Spectacolul a fost jucat și la Banca Națională, Marcel Iureș și George Mihăiță i-au Încântat pe colegii mei, dar eu nu am putut să-l văd atunci. Sunt Însă două spectacole pe care le-am văzut la premieră, ambele au reprezentat evenimente excepționale, dar aș vrea să le revăd În festival. Bănuiesc că atmosfera competițională va adăuga câteva carate ambelor spectacole. Am numit Furtuna, de la Teatrul Național București; și Lecția de violoncel, spectacolul de la Teatrul Metropolis a cărui premieră a fost ocazionată de aniversarea din decembrie 2013 a marelui Radu Beligan.