class="">Constantin Chiriac: „Ne-am propus dezvoltarea noului public – lucru reuşit pe deplin”

Constantin Chiriac: „Ne-am propus dezvoltarea noului public – lucru reuşit pe deplin”

Actor, producător, profesor, director de teatru, preşedinte de festival, coordonator de programe culturale, Constantin Chiriac vorbeşte despre Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi prezenţa trupei în FNT – 2015 cu producţiile „Lecţia” de Eugène Ionesco, regia Mihai Măniuţiu „BIZONI Fabula urbană #2”, după Pau Miró, regia Radu Afrim, „Nathan Înţeleptul” după Gotthold Ephraim Lessing, regia Armin Petras.

22 septembrie 2015,  Comunicate de Presă

Actor, producător, profesor, director de teatru, preşedinte de festival, coordonator de programe culturale, Constantin Chiriac vorbeşte despre Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi prezenţa trupei în FNT / 2015 cu producţiile „Lecţia” de Eugène Ionesco, regia Mihai Măniuţiu „BIZONI Fabula urbană #2”, după Pau Miró, regia Radu Afrim, „Nathan Înţeleptul” după Gotthold Ephraim Lessing, regia Armin Petras.

un interviu de Maria Sârbu

Maria Sârbu: „Lecţia”, „BIZONI Fabula urbană #2”, „Nathan Înţeleptul” / în Festival. Vă întreb, în calitatea dumneavoastră de manager al instituţiei: ce atuuri au aceste spectacole pentru a atrage, a entuziasma publicul bucureştean?

Constantin Chiriac: Sunt spectacole de înaltă calitate artistică, sunt spectacole de creaţie, speciale, atât din punct de vedere al regiei, cât şi al interpretării. Şi sunt de o foarte mare diversitate. Sunt convins că publicul bucureștean – şi nu numai – va umple la refuz sălile pentru că sunt spectacole unice în felul lor. În plus, participăm şi la proiectul special în cadrul FNT, „Manifest pentru dialog”, cu spectacolul „Antisocial”.

Spectacolele sunt semnate de regizori diferiţi, cu stiluri diferite, care au lucrat în stagiunea trecută la Sibiu. În ce mod au influenţat ei repertoriul actual al teatrului?

Totdeauna Teatrul Naţional „Radu Stanca” încearcă să aducă regizori de top din România şi din lume. Dacă ne uităm pe programul pe care Teatrul Naţional din Sibiu îl are, avem în repertoriu nu mai puţin de 92 de spectacole care sunt distribuite pe parcursul unui an în aproximativ 400 de reprezentaţii. Şi faptul că toate biletele sunt vândute la toate spectacolele cred că este un argument suficient de ce alegem astfel de regizori, de ce ei au o astfel de implicare la Sibiu şi de ce ţinem ca acest standard să fie mereu îndeplinit.

În „Lecţia” jucaţi, interpretând rolul principal. Prin ce v-a impresionat Profesorul lui Eugene Ionesco atunci când aţi hotărât să îi daţi viaţă pe scenă? Ce însuşiri are acest personaj?

M-am bucurat când Mihai Măniuţiu mi-a propus această provocare. El a venit cu câţiva ani înainte cu această propunere, cerându-mi imperativ ca eu împreună cu Ofelia Popii să fim protagoniştii acestui spectacol. Profesorul este una dintre încercările de căpătâi ale oricărui actor care doreşte să se întâlnească cu marile provocări ale rolurilor din dramaturgia mondială. Este un rol care necesită o condiţie fizică şi o capacitate de trecere de la o stare la alta absolut extraordinare şi sunt fericit că am putut să intru în această aventură pe care publicul o primeşte entuziasmat atunci când o jucăm pe scenele din Sibiu şi din lume.

Aveţi o trupă bine închegată. Actorii de la Sibiu sunt norocoşi, căci cu ei au lucrat, lucrează şi fără îndoială vor lucra mulţi creatori buni, creatori cu renume. Cum aţi format-o, cum o menţineţi?

La Sibiu este singura şcoală de teatru din România care este direct legată de activitatea teatrului naţional, de activitatea festivalului, de activitatea Bursei de spectacole, de toate programele şi proiectele pe care festivalul le propune pe parcursul unui an întreg. În acelaşi timp, aşa cum spuneam, actorii de la Sibiu au şansa să lucreze în 92 de spectacole diferite, care au fost montate de unii dintre cei mai importanţi regizori nu numai din România, ci din lume. În acelaşi timp suntem singurul teatru care impune ca actorii să fie prezenţi cu 4-5 ore înaintea fiecărei reprezentaţii şi să facă o repetiţie integrală, ceea ce asigură îmbunătăţirea spectacolului cu fiecare reprezentaţie. Faptul că Teatrul Naţional din Sibiu reuşeşte să meargă an de an în zeci de turnee, confruntarea cu festivalurile cele mai importante, cu cele mai importante instituţii de spectacol din Europa şi din lume asigură acest standard calitativ care impune o ştachetă foarte ridicată a spectacolelor de la Sibiu.

Sunteţi artizanul unui eveniment teatral de anvergură, FITS, care a schimbat total comunitatea, îndreptându-i privirea spre actul artistic. Numele Teatrului din Sibiu s-a impus pe agendele unor mari manifestări din lume. Aveţi un repertoriu amplu. În ce măsură ar putea trupa pe care o conduceţi să aibă anual o microstagiune în Bucureşti?

În măsura în care există solicitări, sprijin financiar şi în acelaşi timp propuneri festivaliere sau proiecte credibile care să justifice deplasarea noastră la Bucureşti.

Cu ce îşi va uimi trupa spectatorii, ce proiecte aveţi?

Ca în fiecare an, dezvoltăm multe proiecte. În fiecare an avem cel puţin opt premiere. De asemenea, încercăm pe lângă cele opt premiere să adăugăm proiecte noi, interesante, care vin din unicitatea propunerilor şi din corelarea cu interesele pe care le dezvoltăm împreună cu festivalul, împreună cu şcoala de teatru. Sunt nume importante care figurează în această stagiune şi în stagiunea viitoare a teatrului nostru, pornind de la Silviu Purcărete la Neil LaBute, Gianina Cărbunariu sau Barak Marshall.

Despre ambiţiosul proiect ce vizează Institutul de Cercetări ale Artelor Spectacolului, proiect ce va avea în centru o nouă clădire a teatrului, ce ne puteţi spune la această oră?

Este un proiect ambiţios, într-adevăr, va fi viitorul sediu al Teatrului Naţional, precum şi al festivalului, al Institutului de Cercetări, al Bursei de Spectacole, al Platformei Doctorale în Artele Spectacolului şi în Management cultural. Este un proiect pe care sperăm să-l demarăm la modul concret anul viitor.

Festivalul, Teatrul, multe proiecte pe care le iniţiaţi şi le desfăşuraţi vă iau mult timp. Dar dumneavoastră şi jucaţi mult, aveţi recitaluri. De unde această energie, unde îşi are izvorul?

În bucuria de a mă întâlni cu publicul, de a aduce calitatea, de a aduce energia, frumosul, emoţia în faţa spectatorilor. Este de fapt dezideratul pe care toate instituţiile pe care le conduc şi le-au propus – dezvoltarea noului public, lucru reuşit pe deplin.

Aţi primit, şi dumneavoastră, şi teatrul, multe distincţii acordate pentru activitatea artistică. Chiar de curând vi s-a decernat Premiul Ministrului Afacerilor Externe al Japoniei. Ce înseamnă un premiu pentru un actor? E un stimul?

Totdeauna, atunci când sunt recunoaşteri credibile şi nu de conjunctură, un premiu stimulează. În acelaşi timp, e important ca premiile pe care le acumulăm să însemne un ajutor pentru instituţiile pe care le reprezentăm, să fie totodată un motiv de mândrie, dar şi o posibilitate de dezvoltare a viitoarelor proiecte.

Tot mai puţini bani se alocă pentru cultură. Ce soluţii ar exista în a sprijini actul artistic? 

Cred că Sibiul este cel mai bun exemplu din lume în ceea ce priveşte felul în care o primărie, un consiliu local se implică în susţinerea activităţii culturale la nivelul comunităţii. Este o comunitate care alocă 12% din bugetul total al primăriei activităţilor culturale şi în acelaşi timp aduce prin aceste activităţi, prin tot ceea ce înseamnă implicaţii economice, un venit de 16%. Deci este, cred eu, un argument pentru tot ceea ce înseamnă politicieni, guverne şi administraţii locale, că se poate investi în cultură la modul eficient.

Foto: Sebastian Marcovici