class="">Marcel Iureş: „Teatrul românesc în 2014? Foarte bun!“

Marcel Iureş: „Teatrul românesc în 2014? Foarte bun!“

Marcel Iureş vorbeşte despre un gest mic pentru o licitaţie mare – „Dăruind, vei dobândi. FNT , un gând de recunoştinţă pentru artişti“, care va avea loc sâmbătă, 1 noiembrie, de la ora 12.00, la Galeriile Artmark. Spectacolul în care Marcel Iureş joacă alături de George Mihăiţă, „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?“, va putea fi văzut în festival pe 31 octombrie, de la ora 21.00, în sala de pe Calea Victoriei nr. 126.

31 octombrie 2014,  Comunicate de Presă

A mers timp de 11 ani, Într-o singură pereche de cizme, prin spectacolul „Creatorul de teatru“. Zeci de kilometri, pe zeci de scene. Iar acum le donează, pentru a le face mai uşor drumul celor mai nefericiţi ca el.

În cabina actorilor de la Teatrul Act din Bucureşti, pe care l-a creat În 1998, Marcel Iureş vorbeşte despre un gest mic pentru o licitaţie mare – „Dăruind, vei dobândi. FNT, un gând de recunoştinţă pentru artişti“, care va avea loc sâmbătă, 1 noiembrie, de la ora 12.00, la Galeriile Artmark.

Spectacolul În care Marcel Iureş joacă alături de George Mihăiţă, „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?“, va putea fi văzut În festival pe 31 octombrie, de la ora 21.00, În sala de pe Calea Victoriei nr. 126.

un interviu de Dan Boicea

Ce mai faceţi, domnule Iureş?

Fac ce ştiu eu mai bine. Teatrul Act e deschis. Se joacă selectiv, nu foarte mult, pentru că nu cred că e nevoie de cantitate. Batem ţara prin festivaluri, cu „Moromeţii“ (e numele
pe care Marcel Iureş, George Mihăiţă – actori -, Alexandru Dabija – regizor -, şi Cătălin
Ştefănescu – dramaturg – Îl folosesc atunci când vorbesc despre producţia Teatrului
Act, „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?“).

Am făcut acest spectacol după romanul lui Marin Preda, pentru că, din punct de vedere
al dramaturgiei, lipsea partea ţărănească din istoria teatrului românesc – acea parte
spusă cinstit, fără folclorizare şi fără emfază patriotică.

Întâlnirea cu George Mihăiţă mi-a prins bine. George e un actor de combustie, care
a făcut un exerciţiu de remăsurare a expresiei şi a relaţiei Într-un spaţiu de 100 de metri
pătraţi, cu un public care Îţi suflă În ureche. A fost ceva nou pentru el. Unii spectatori
au plecat la final cu ochii În lacrimi, alţii mi-au mărturisit că au fost cutremuraţi…

Marcel Iures

Mai mulţi artişti au donat obiecte pentru licitaţia organizată de Festivalul Naţional de Teatru. Sumele obţinute se vor duce către Campania Naţională „Artiştii pentru artişti”. Dumneavoastră aţi ales o pereche de cizme, deşi puteaţi alege orice altceva…

Cizmele acestea au o Întreagă istorie. Le-am purtat În cei 11 ani În care am jucat rolul lui Bruscon din „Creatorul de teatru“, la Teatrul Act şi În turneele prin ţară. A fost cel mai longeviv spectacol pe un text de Thomas Bernhard din lume, cu peste 250 de reprezentaţii.

Am căutat În tot Bucureştiul aceste cizme napoleoniene şi până la urmă am dat de un meşter cizmar care mi le-a făcut pe măsură. A fost o căutare care a dat roade. Napoleon e, practic, singurul personaj pe care Îl arată Thomas Bernhard, Într-o piesă-delir, despre teoria teatrului
şi a societăţii, pe care am făcut-o cu Sandu Dabija, Valeria Seciu, Constantin Drăgănescu,
Afrodita Androne și Vitalie Bantaş.

În actorie, cuvântul „noroc“ e la baza muncii.

Jucând În „Absolut“ şi În „Moromeţii“ la Teatrul Act, vă puneţi sub o lupă, deoarece spectatorii aflaţi la un metru de dumneavoastră vă pot observa toate gesturile de fineţe. Pentru public este fascinant. Cum este pentru dumneavoastră?

La fel de fascinant, deşi este un exerciţiu extrem de dur, pentru că nu există sufleor, nu ai nici o posibilitate de a te retrage, de a te replia. Nu ai culise. Acolo este tot. E o experienţă de trupe speciale. Te descurci sau mori!

Aţi avut vreun atac de panică Înainte de a urca pe scenă?

Nu, dar cunosc actori care au trecut prin asta. Noi, actorii, suntem mai mulţi Într-unul singur. Câteodată te simţi epuizat, alteori omul din tine e Într-o tulburare şi Într-o derivă teribilă. Actorul este acea fiinţă simţitoare care vibrează la cea mai mică nedreptate: atunci când vede un copil părăsit, sau dacă află că s-au tăiat 100 de hectare de pădure. Încasăm
toate lucrurile astea, pentru că aşa trăim. Alteori nu-ţi dai seama că eşti obosit şi apeşi pe pedala unui motor care este la limită.

Click pe acest link pentru a vedea o GALERIE FOTO din spectacolul de la Teatrul Act

Dar ce vă sperie?

Ideea de nepregătit, de „rece“ Înainte de spectacol, ca şi cum ai sări din autobuz direct pe scenă. E nevoie să te acomodezi cu energia locului. La cantitatea de teatru care se Întâmplă la ora asta e imposibil ca actorii să-şi mai dea timp să se Încălzească, să ia În stăpânire spaţiul, să facă o repetiţie. Şi atleţii au un ritual Înainte de o cursă, nu Încep să alerge direct.

Care sunt rolurile care v-au făcut să vă autodepăşiţi?

Primul salt a fost chiar la Institut, În Facultate, când am pus mult greu pe noi şi am reuşit, primind o confirmare că avem ce căuta În zona asta. Al doilea nivel a fost o dezvoltare Într-un cuplu eroic, format din mine şi din Mihai Măniuţiu, până În 2000. Mihai Măniuţiu a fost antrenor, manager, prieten şi „metafizicianul“ grupului nostru de actori.

În teatru, vorba domnului Ciulei, tot ce e exces, e imoral!

Ne-am dat Împreună seama că În teatru nu există Învinşi şi Învingători, ci doar o trupă care Îşi riscă numele şi sănătatea fizică şi mintală pentru o ficţiune. Mai introduc În ecuaţie şi cuvântul noroc, care e la baza muncii. Am avut norocul să joc roluri foarte grele: Caligula, Richard al III-lea, Beckmann din „Afară În faţa uşii“, Bruscon În „Creatorul de teatru“, Krapp, Caţavencu, Ivan Turbincă În „Absolut“. 

Temperatura unui festival

Cum vi se pare teatrul românesc În 2014, ţinând cont şi de selecţia pentru Festivalul Naţional de Teatru?

Teatrul românesc e foarte bun! Spectacolele selectate conţin şi argumentele pentru care au fost alese. Ori, aici nici nu mai Încap discuţii. Mă bucur mult de tot că s-a Întors Marina Constantinescu la cârma Festivalului Naţional de Teatru. Cred că, În sfârşit, avem ce trebuie. Urmează o epocă În care lucrurile se aşază bine. Marina Constantinescu şi-a ales un staff conform unor criterii care Îi seamănă. E un om cu o imensă viziune a teatrului şi a mişcării teatrale din România. Vede tot, e o enciclopedie şi e ca un parfum care se duce În festival, În selecţie, În public. Deci e important că s-a Întors.

Spectacolele au precizie, amplitudine, sunt semnate de mari artişti şi sunt jucate extraordinar
dacă au intrat În cea mai mare sărbătoare teatrală din România. Sunt onorat că a fost inclus şi Teatrul Act În selecţia oficială. În momentul În care joci Într-un festival te afli Într-o companie onorantă. E o altă temperatură, e o emoţie specială. Trebuie să fii bun. Trebuie să fii la maximum.

Foto: Simion Buia