class="">O după-amiază cu… Gina Patrichi

O după-amiază cu… Gina Patrichi

Gina Patrichi

O expoziţie inedită, intimă, încărcată de emoţie, „Mirajul Seducţiei”, reprezentând universul unei mari actriţe a teatrului şi filmului – Gina Patrichi, plecată pe alt tărâm cu 21 de ani în urmă, a adunat sâmbătă după-amiază oamenii ei de suflet, prieteni, colegi de breaslă, admiratori ai artei sale.

25 octombrie 2015,  Comunicate de Presă

Un spaţiu mai potrivit ca cel din foaierul Săli „Toma Caragiu” (Grădina Icoanei) a Teatrului Bulandra nu putea fi găsit pentru expoziţia dedicată Ginei Patrichi, organizată în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Aici a fost, în mare, viaţa ei artistică. Aici ea a creat mari roluri, aici a avut evenimente frumoase. De acest loc a fost legată cel mai mult din punct de vedere artistic.

La vernisajul de sâmbătă seara, spaţiul părea locul unei petreceri date de Gina Patrichi. Un fragment din casa ei: nenumărate fotografii din spectacole, din filme, din viaţa de familie, fotografii cu prieteni, dar şi cu admirabili colegi de breaslă, parte din mobilier din încăperea de acasă, în care îşi repeta rolurile. Şi rochii pe care le-a purtat în spectacole, şi bijuterii, şi alte obiecte pe care le păstrează cu sfinţenie şi multă dragoste Oana Anagnoste, fiica Ginei Patrichi.

Vernisajul a fost deschis de Marina Constantinescu, directorul Festivalului Naţional de Teatru, care remarca: „Suntem aici, împreună cu Gina, o parte dintre cei care au iubit-o, au preţuit-o, au jucat cu ea în teatru, în film, au petrecut cu ea, s-au bucurat alături de ea… E foarte important că în teatrul românesc mai există memorie. La această expoziţie s-a muncit enorm luni de zile. Dragostea Oanei Anagnoste faţă de teatru, faţă de memoria uneia dintre cele mai mari actriţe este materializată aici. Am încercat să refacem câte ceva nu doar din istoria pe care Gina Patrichi a lăsat-o prin toate rolurile ei, dar am încercat să recuperăm ceva din atmosfera pe care cei mai mulţi dintre cei prezenţi o ştiţi.

Gina Patrichi

Click pe imagine pentru a vedea o GALERIE FOTO de la eveniment

Mulţi o ştiu de la repetiţii, de pe scenă, de la petrecerile trăsnet ale Ginei şi de aceea Gabriella Ferri (pe tot parcursul s-a auzit în surdină muzica acesteia – n.r.) această «nebună frumoasă» pe care o asculta în «neliniştile ei» o ascultăm şi noi acum, aici”.

Publicul poate vedea deci fotografii din perioada activităţii sale la Teatrul din Galaţi, acolo unde „Valeriu Moisescu a descoperit-o, a preţuit-o şi a pus-o chiar în centrul lumii lui”, precum afirma Marina Constantinescu. Apoi istoria acestei actriţe inegalabile merge mai departe, cu fotografii de la „Bulandra”, cu amprente de la ultimul spectacol în care a jucat: „Antoniu şi Cleopatra”, regizat de Mihai Măniuţiu la Teatrul Naţional din Cluj.

Marina Constantinescu spunea că spaţiul expoziţiei a fost gândit ca un fel de insulă a lui Prospero, căci „Gina, vrând să spună monologul lui Prospero, la Gala UNITER, când i s-a decernat Premiul pentru întreaga activitate, nu a putut, din cauza emoţiilor”.

Aşa că s-a dorit ca aici bagheta ei magică „să ne vrăjească în continuare şi să ne ajute să luptăm atât cât suntem, să ducem mai departe nevoia teatrului românesc şi nevoia de mari artişti, căci fără ei nimic nu ar fi cu putinţă”.

Mariana Mihuţ a jucat cu Gina Patrichi şi a spus la vernisaj că i-a plăcut ideea expoziţiei pentru Gina Patrichi. Totodată, această extraordinară actriţă a menţionat: „Evenimentul acesta este cu totul şi cu totul special. E emoţie pură. Mă gândesc ce ar fi zis Gina. Sunt convinsă că i-ar fi plăcut şi că ar fi râs în hohote. Am fi râs cu toţii în hohote. În momentul acesta cuvântul de ordine este însă râsu-plânsu. Ea asta ne transmite şi acum: emoţie şi bucurie”.

Şi Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, a venit cu un gând frumos pentru Gina Patrichi: „Am cunoscut-o pe Gina. Am fost la acele petreceri senzaţionale. Eram mic. Am fost împreună cu mama şi cu tata. Am văzut-o de zeci de ori pe scenă aici, copil sau tânăr fiind, în spectacole extraordinare în care juca. Locul ei este aici şi ea ne spune un lucru simplu: că suntem o familie”.

Afişul original de la „Antoniu şi Cleopatra” era însoţit de o rochie neagră pe care Gina Patrichi a purtat-o în spectacol. Mihai Măniuţiu, emoţionat, a povestit cum a întâlnit-o pe marea actriţă ca să-i propună să joace în spectacolul pe care dorea să îl facă, dar şi despre privierea ei „laser”, despre „ultima ei apariţie în forţă şi seducătoare, despre ultimul spectacol al Ginei”. Măniuţiu remarca totodată: „Gina era o şcoală de teatru. Dacă ştiai să asculţi şi să absorbi ceea ce spunea, făceai încă o dată un hiper-institut”. De asemenea, el a povestit şi sub formă anecdotică întâmplări de la repetiţii, dar şi despre „nebunia frumoasă” a acestei actriţe.

A venit şi minunata Miriam Răducanu, care a „antrenat-o” pe Gina Patrichi. Ea a spus: „Mi-e foarte dor de Gina. Aici am început cu ea lucrul la «Antonio şi Cleopatra». Am iubit-o pentru că iubea rigoarea. Nu îi era teamă de rigoare, nu spunea că rigoarea îi va ucide talentul. Dimpotrivă, se sprijinea bine, bine pe rigoare. Era şi «nebună», atât cât trebuie. Ca un copil se bucura când se arunca în joc”.

Artizanul acestei expoziţii este Irina Tapalagă, care a ţinut să spună, la rândul său, că fotografiile au fost restaurate, căci sunt deja „fotografii ale vremii”, că a vrut să fie „o expoziţie caldă”. A reuşit!

Gina Patrichi

Oana Anagnoste şi-a motivat emoţiile vădite: „Am emoţii, pentru că mă aflu aici în faţa unui auditoriu special şi drag. E important că aţi venit la întâlnirea cu ea după 21 de ani de la dispariţia ei, la această demonstraţie de iubire şi dor. Mama a iubit semenii, a iubit teatrul, a iubit viaţa. Ce rămâne în urma unui actor de teatru? Rămân fotografii, imagini, secvenţe pe care le-am adunat de la televiziune, documente, caiete-program, o parte din mobilierul din încăperea în care ea repeta. Am vrut să creăm ceva din universul ei. În altă parte această expoziţie nu putea să aibă loc, ci numai aici. În această sală pe care mama a iubit-o foarte tare. Aici a avut multe eveniente artistice”. De aici a plecat în altă lume…

Tot fiica ei spunea: „Şi-a câştigat dreptul la artă. Ea spunea că pariul ei este să câştige dreptul la artă. L-a câştigat cu brio. Spiritul ei este sigur aici!”.

Mergeţi să vedeţi această expoziţie. Nu veţi regreta!

Foto: Lucian Muntean