class="">Sorin Misirianţu: „Copiii, din fericire, nu au conştiinţă tragică. Însă am ţinut minte totul“

Regizorul Sorin Misirianţu trăieşte la Cluj. A studiat Actoria la IATC, la clasa regretatului Ion Cojar şi regia la Facultatea de litere, specializarea Regie-Teatru, UBB Cluj-Napoca. A montat spectacole la teatre din Bucureşti şi din ţară, dar şi În Lahore, Pakistan.

Spectacolul “20 de ani În Siberia”, monolog dramatic după cartea „20 de ani În Siberia. Amintiri din viaţă” de Aniţa Nandriş-Cudla, a cărui regie o semnează, este o producţie a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, selectată la această ediţie a Festivalului Naţional de Teatru. Drama din spectacol este aceeaşi cu cea trăită de familia regizorului.

un interviu de Florina Tecuceanu

Florina Tecuceanu: Vă aşteptaţi ca spectacolul dumneavoastră, “20 de ani În Siberia”, să fie selecţionat În FNT?

Sorin Misirianţu: Este o surpriză plăcută şi onorantă, fiind un debut pentru mine la acest festival.

Ce resorturi v-au Împins să puneţi În scenă un spectacol cu o temă din istoria recentă, În care ne regăsim cu toţii – comunismul?

Am montat foarte multă vreme comedii de diverse facturi, În diverse maniere. Am simţit că e momentul să abordez şi alte zone, din dorinţa de a experimenta şi de a explora adâncurile actului teatral. Şi eu, şi Amalia Ciolan, am rezonat cu cartea Aniţei Nandriş-Cudla. Am dramatizat cartea şi am pornit la drum. Nici nu ştiam dacă domnul Caramitru şi staff-ul Teatrului Naţional vor da OK-ul pentru acest spectacol. Este un spectacol fără buget / bazat doar pe inspiraţia sau pe transpiraţia noastră.

Există o istorie personală similară, În familia dumneavoastră. Ne puteţi spune acea poveste

Tatăl şi bunicii mei sunt din zona Cernăuţiului. Erau oameni bogaţi, cu conace şi cariere de marmură. Au fost prigoniţi de ruşi În 1941 şi au ajuns la Reşiţa cu un singur geamantan. Au rescris istoria familiei mele În ţara noastră. Cert e că dacă nu se refugiau, nu ar fi existat acest interviu… Cu toate că rezonez puternic cu povestea lor şi a personajului central al romanului, nu mi-am dorit neapărat să fac un teatru manifest Împotriva comunismului. Eu fac teatru pentru a transmite stări. Am simţit că prin intermediul acestei piese şi cu ajutorul Amaliei voi reuşi să fac acest lucru. Spectacolul emoţionează, publicul iese categoric altfel decât a intrat În sala de spectacol. Mă simt Împlinit.

Eram copil, nu Înţelegeam drama familiei mele. Copiii, din fericire, nu au conştiinţă tragică. Însă am ţinut minte totul / categoric mi s-a impregnat În ADN şi pot să spun că am avut un dicteu când am realizat acest spectacol.

Cum aţi intrat În contact cu cartea Aniţei Nandriş-Cudla?

20 de ani În Siberia e o carte dintr-o altă lume, una care te transformă. Cu siguranţă percepi altfel viaţa după ce o citeşti. M-a marcat profund drama acestei femei. Am realizat cât de mult Înseamnă credinţa şi mai ales credinţa În Dumnezeu. Aniţa a fost pregătită să primească lumina divină, pe care a revărsat-o asupra copiilor ei. Acolo, În lagăr, a fost pentru ei mamă, Învăţătoare, preot şi prieten. Am simţit nevoia să transmit Într-un anume fel ceea ce am trăit citind cartea. Şi am făcut-o prin intermediul unui spectacol.

„20 de ani În Siberia – durere, speranță, disperare, desprindere, voință, luptă, curățenie sufletească, purificare prin suferință, libertate, lumină divină. Să Învățăm să-i iubim și sa-i iertăm pe cei care ne-au produs suferințe. Pentru a ne crește vibrațiile, pentru a evolua din punct de vedere spiritual, pentru a renaște. Sper să vă bucurați de acest spectacol. Amalia Ciolan este o actriță specială. O prețuiesc mult!

Spectacolul se bazează pe confesiunea unei femei. Pe ce aţi mizat În crearea tensiunii, având În vedere că nu există dialog?

Fiind un one woman show, am insistat pe dinamism, intrând În tiparele teatrului lui Artaud. Ca atare, spectacolul nu este doar o Înşiruire de vorbe. Am luptat cu staticul. Ne-au ajutat muzica, proiecţiile video şi dinamica actriţei Amalia Ciolan, o actriţă iubită de Dumnezeu.