class="">Catinca Drăgănescu, regizoare, ”Rovegan”: ”Teatrul poate şi avem nevoie să fie, azi, un bastion al adevărului”

Catinca Drăgănescu, regizoare, ”Rovegan”: ”Teatrul poate şi avem nevoie să fie, azi, un bastion al adevărului”

“Rovegan”, spectacol scris și regizat de Catinca Drăgănescu, este primul din trilogia migraţiei, un proiect care ȋşi propune să investigheze antropologic şi social fenomenul din trei perspective complementare: migraţia economică, exodul creierelor şi statutul imigranţilor din România.

20 septembrie 2017,  Stiri

articol din campania editorială#teatrulschimbalumea #fnt2017. Urmărește hashtagurile noastre pe contul nostru de Facebookși pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.roCitește aici manifestul campaniei!

Inspirat de cartea Lilianei Nechita, “Cireşe amare/ Exodul mamelor”, “Rovegan” urmăreşte povestea a trei generaţii de femei dintr-o familie săracă din judeţul Vaslui, a experienţelor lor cu munca la negru ȋn Occident şi a efectelor dezrădăcinării asupra lor şi asupra familiei pentru care se sacrifică. Spectacolul se joacă pe 27 octombrie de la ora 21.00 și pe 28 octombrie, de la ora 17.00, la Replika.

Vaslui, sărăcie, Occident, munca la negru. Sună foarte cunoscut! Sunt cuvinte-cheie, tag-uri care s-au regăsit în presa online românească din ultimii ani, în povestea colectivă a migranților români, nevoiți să plece în Occident din lipsa oricărui orizont în țara în care s-au născut.

“Rovegan” vorbeşte despre realitatea imediată, despre aici şi acum. Iar mesajul spectacolului este direct și simplu ca după un breaking news: “Uitaţi-vă ȋn jur şi hai să privim răul ȋn faţă!”.
Catinca Drăgănescu a prins drama colectivă a fenomenului migraționist în povestea Mioarei, femeie văduvă şi mama singură a “două fete fete frumoase şi deştepte pe care le iubeşte mai mult decât orice pe lume”.

Metafora Caprei cu trei iezi

Când ȋşi pierde locul de muncă, când fiica cea mare rămâne ȋnsărcinată, iar mama ei ajunge prea bătrână şi prea bolnavă ca să își poarte singură de grijă, Mioara ia unica decizie posibilă pentru a-şi salva familia: pleacă la muncă ȋn Italia.

Rovegan este un basm urban inspirat de Capra cu trei iezi, care ia forma unei corale. Trei actriţe extraordinare (Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia n.r.) fac un tur de forţă interpretând peste 20 de personaje ȋntr-o structură de bric-a-brac, presărată cu momente muzicale a capella, mult umor şi mult cinism – aşa cum ȋi stă bine unui spectacol despre dureroasa realitate românească de azi”, își descrie demersul artistic scenarista și regizoarea Catinca Drăgănescu.

Mai este și un mesaj colateral în „Rovegan” – îi oferă spectatorului posibilitatea de accesa experienţa celuilalt, a celui plecat pentru unii, a celui sărac pentru alţii, a femeii sau a mamei care alege să plece.

“Sper doar ca oamenii să nu ofteze resemnaţi şi să ridice din umeri, ȋn sensul de e foarte trist, dar ce pot face eu?, pentru că sunt o grămadă de lucruri pe care le putem face. Artistul angajat din mine spune: OK, nu putem eradica sărăcia, nu putem aduce aceşti părinţi ȋnapoi, dar putem face ca sacrificiul lor să merite, implicându-ne ȋn educaţia copiilor lor, oferindu-le modele alternative şi unelte pentru a se adapta la mediu. Putem fi empatici, putem bate pe umăr, putem oferi o vorbă bună. Trebuie doar să recunoaştem că aceasta este realitatea noastră şi ceea ce am arătat noi ȋn spectacolul acesta se ȋntâmplă peste tot, nimeni nu e ferit: posibilitatea plecării ne bântuie, la fel şi relativitatea apartenenţei sau a valorilor”, este premisa de la care Catinca Drăgănescu a pornit în a-și construi spectacolul.

Un nou tip de teatru

În acest sens, regizoarea crede că teatrul poate funcţiona ca mediator, poate crea un spaţiu de dialog şi dezbatere exercitându-și un rol social terapeutic, totodată nepierzându-şi specificul, limbajul propriu și dimensiunea estetică.

Demersul scrierii textului a avut din start un plan: documentare pe teren, workshop dramaturgic şi spectacol. Textul ROVEGAN deschide un subiect interesant: poziţia dramaturgului ȋn raport cu acest tip de teatru pe care Catinca Drăgănescu ȋl numește news theatre.

“Consider rolul dramaturgului vital ȋn a cristaliza ȋn memoria colectivă astfel de momente/ fenomene relevante pentru asimilarea experienţei la nivel de istorie comună. Ce ne-am propus noi, pornind de la un astfel de subiect, a fost ca dramaturgul să găsească fabula care universalizează experienţa, punctul comun al poveştilor colectate, iar această esenţializare să nu trădeze autenticul oamenilor şi situaţiilor de viaţă cu care am intrat ȋn contact”, punctează regizoarea.

Un spectacol ca un semnal de alarmă

“Conform datelor INS, la 1 februarie 2016, la nivelul populaţiei ȋnregistrăm o pierdere netă prin migrație externă de: un român la fiecare 5 minute și 27 secunde. E nevoie să spun mai mult? România tăcută, România ignorată, asta e. Ce ȋnseamnă să fii o mamă bună: să pleci de lângă copiii tăi pentru a avea cu ce să ȋi ȋntreţii, sau să rămâi lângă ei şi să ȋi vezi cum mor de foame?”, atrage atenția, ilustrând cu cifre statistice, Catinca Drăgănescu.

Nu există răspuns corect, conchide artista. Există întrebări care nasc alte întrebări. Ce spune asta despre societatea ȋn care trăim? Despre valoarea pe care o acordăm banului, despre modelul pe care ȋl oferim generaţiilor viitoare? Despre raportul dintre Est şi Vest? Pentru că povestea e valabilă nu doar pentru România, ci pentru majoritatea ţărilor din estul Europei. Creăm şi exportăm ȋn aceeaşi măsură migranţi economici şi minţi luminate, de aceea există migranţi dezirabili şi migranţi indezirabili. Trăim ȋntr-o societate cu valori răsturnate, la nivel macro, nu doar ȋn România.

Suntem săraci, avem un sistem educaţional ȋn prăbuşire liberă, o relaţie bizară cu identitatea naţională şi o atitudine fatalistă ȋn faţa destinului, iar ȋntrebările pe care le pune Rovegan sunt numeroase: Spre ce ne ȋndreptăm? Cine ne aşteptăm să ne salveze? La ce clădim pe termen lung? Clădim ceva sau suntem doar o masă de manevră şi construiesc alţii cu noi?

Rovegan” este producţie a Asociaţiei ARENA şi a Centrului de Teatru Educaţional REPLIKA.

Catinca Drăgănescu despre ce o doare pe ea, ca artist

Regizoarea Catinca Drăgănescu consideră că la noi se vorbeşte ȋncă mult prea puţin de rolul artistului ȋn societate, despre funcţia artei ȋntr-o lume ȋn schimbare, ȋn această eră a post-adevărului.

“Pentru mine, ca artist, meciul este să reuşesc să impun subiecte relevante, să contribui la a le face vizibile, să sincronizez artistul cu omul din mine şi să spun ceva ce contează.

Cred că teatrul românesc are nevoie să accepte că se schimbă din interior, că vechile modele sunt falimentare şi că fundamental, schimbarea e bună. Trebuie să lupte pentru a deveni relevant, atât din punct de vedere al valorii artistice, cât şi al felului ȋn care ȋl priveşte societatea. Am mai spus şi o să  spun de câte ori am ocazia: Teatrul poate şi avem nevoie să fie, azi, un bastion al adevărului.

Coborând ȋnsă mai ȋn concret, lupta cu mediocritatea cred că este, de fapt, lupta cu lipsa de viziune. Avem nevoie de idei, de OAMENI cu idei, cu programe, cu capacitatea de a vedea ȋn perspectivă, de a construi. Avem nevoie să depăşim nivelul la care discutăm despre ce ne place şi ce nu ne place şi să acceptăm că teatrul nu mai este (şi nici nu a fost vreodată, de fapt) ȋntr-un singur fel, că nu mai e de ajuns să fie o oază de iluzie ȋn care spectatorul evadează din realitate, că dacă tot stă ȋn puterile noastre să ȋi oferim o experienţă, ar fi bine să facem să fie una care credem real că este importantă, şi pentru noi şi pentru el.

Altfel, ce mă doare pe mine, ca artist – productorul ce sunt – este inechitabilitatea distribuirii fondurilor ȋntre independenţi şi stat (ȋn condiţiile unei legi a sponsorizării care nu prea ajută), haosul de repere, lipsa producătorilor, faptul că lumea vrea dramaturgie românească, dar nimeni nu investeşte ȋn dramaturgi, faptul că, ȋn mare parte, ȋn independent supravieţuirea depinde de obţinerea fondurilor şi fondurile la un moment dat ȋţi zic să-ţi iei zborul şi ȋn majoritatea cazurilor cazi ȋn gol, formele fără fond moştenite din anii de glorie ai teatrului românesc (nu toate, cele fără fond), autosuficienţa ȋn asumarea defazării faţă de ce se ȋntâmplă ȋn plan internaţional, dezinteresul ȋn a crea un mediu propice performanţei, ȋn a cultiva şi contribui la dezvoltarea unui potenţial investind pe termen lung, faptul că se scriu multe păreri despre teatru şi foarte puţine idei despre teatru, şi nu ȋn ultimul rând, lipsa de solidaritate, ba mai mult, de interes, pe care o avem unii pentru alţii”.

Festivalul Național de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a 27-a ediție, are loc în perioada 20-30 octombrie 2017. Producătorii Festivalului Național de Teatru sunt UNITER – Uniunea Teatrală din România și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. FNT este un proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, coproducător Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. Partener: Institutul Cultural Român. Ediţia de anul acesta îi este dedicată marelui actor Victor Rebengiuc. Bilete la spectacole: www.mystage.ro/fnt

Ediție desfășurată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

Click pe imagine pentru a vedea mai multe detalii despre spectacolul ”Rovegan”