class="">Cosmin Chivu, regizor: „Când artistul devine incomod, atunci avem dovada clară că teatrul are forța să producă schimbare”

Cosmin Chivu, regizor: „Când artistul devine incomod, atunci avem dovada clară că teatrul are forța să producă schimbare”

Rocky Horror Show” pare o poveste perfectă pentru gustul publicului american, dornic să audă povești horror din Transilvania. Regizorul Cosmin Chivu, și el un fel de american” prin adopție – trăiește de 16 ani la New York, a preluat rețeta” și a pus în scenă textul lui Richard O’ Brian care are o mulțime de „ingrediente” românești. Rezultatul îl puteți vedea în cele două reprezentații ale spectacolului, pe 25 octombrie (orele 22.00) și 26 octombrie (orele 19.00), în Spice Pub& Club, în cadrul FNT 2017.

22 octombrie 2017,  Stiri

articol din campania editorială #teatrulschimbalumea #fnt2017. Urmărește hashtagurile noastre pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.roCitește aici manifestul campaniei!

Cosmin Chivu vorbește despre Rocky Horror Show”, dar și despre cum funcționează teatrul în America. Textul îi aparține integral.

Story-ul „Rocky Horror Show”

Rocky Horror este o comedie de groază inspirată de obsesia cinefililor din anii ‘50 și ‘60 cu poveștile științifico-fantastice și filmele horror de la Hollywood.

În căutarea unui telefon, doi tineri îndrăgostiți a căror mașină a rămas în pană, pe o ploaie torențială, în miez de noapte, bat la poarta unui castel dintr-o pădure unde sunt primiți de către doctorul Frank-N-Furter și de servitorii lui bizari, veniți de pe planeta transsexuală din galaxia Transilvania, într-o misiune secretă pe Pământ. Janet și Brad sunt luați ostatici și forțați să asiste la momentul în care robotul-umanoid Rocky este adus la viață; un tânăr musculos și perfect, făcut în eprubeta după ani și ani de experimente. Destinat uzului personal al doctorului Frank, Rocky o ia pe căi greșite și se îndrăgostește subit de Janet, căreia îi oferă prima experiență sexuală. Și tot la prima experiență sexuală se află și Brad care este sedus de către doctorul Frank. Petrecerea este întreruptă de către Riff Raff și Magenta, servitorii lui Frank, care pun la cale o lovitură de palat.”

Personajele și plasarea lor în contextul cultural al anilor ‘70

„Personajele sunt construite după chipul și asemănarea culturii de consum și a mass-media comerciale care deopotrivă ne incită, ne corupe și ne satisface. Sunt reprezentative pentru mijlocul anilor ’70, atunci când a avut loc premiera filmului Rocky Horrow Picture Show, o perioadă în care libertatea de expresie făcea pași importanți, iar societatea americană traversa o eră progresivă, perioadă care a continuat până la începutul anilor ’80. Totuși, subiectul central rămâne legat de abuzul de putere și egoismul la vârf care provoacă o spirală descendentă și toxică, teme care rămân de maximă actualitate și care rezonează puternic cu realitatea politică și socială a prezentului.”

O comparație: condiția omului de teatru în România și în SUA

„Este complicat să fac o comparație directă, vorbim de două sisteme complet diferite. În America, mulți încearcă și puțini reușesc, de obicei rămân în joc cei extrem de încăpățânați și pasionați de această profesie. Conform unei statistici recente, peste 34 de mii de actori caută zilnic de lucru în New York, iar doar 2% sau 3% dintre aceștia au proiecte stabile din care pot trăi. Și de obicei cam aceiași sunt angajați și reangajați. Deci concurența este extrem de mare, iar în momentul în care ți se oferă o oportunitate, nu-ți poți permite să o ratezi. Și să nu uităm că în fiecare an vin tot timpul alții din urmă, majoritatea tineri absolvenți de institute de prestigiu. În America, arta nu primește subvenții de la stat, prin urmare succesul unui proiect teatral este strict legat de încasări, iar succesul unui artist depinde în mare măsură de cel mai recent proiect la care lucrează. Aspectul esențial care-i separă pe omul de teatru american de cel român derivă din formula unui sistem bazat pe concurență și performanța din care te poți îmbogăți sau care te lasă să mori de foame, vizavi de un sistem controlat, în care un artist (cu puțin noroc) poate găsi un loc stabil întru-un teatru, pe un salariu de multe ori mic, dar sigur.”

Proiecte viitoare în România

„Voi reveni la Sibiu pentru un nou proiect. Și sper că în viitor voi avea ocazia să montez și în alte teatre din România, în dorința că ceea ce voi crea poate deveni o invitație la dialog și o oportunitate pentru ca publicul spectator din țară să vadă ceva nou. Mă interesează subiecte care invită la reflecție, la o înțelegere profundă a problemelor fundamentale ale societății din care mă trag, o lume care din păcate se confruntă cu o viață atât de grea și complicată. De peste 16 ani, am șansa să locuiesc și să-mi desfășor activitatea ca regizor și profesor universitar la New York, cel mai competitiv oraș din lume. Este un vis pe care l-am avut de când mă știu, însă visul acesta nu poate supraviețui singur. Are nevoie de combustibil, trebuie să fie alimentat constant de un scop, iar scopul meu acum este de a continua să descopăr și să lucrez cu artiști de pe toate continentele, care mă inspiră, care sunt deschiși la provocări artistice. Experiența cu actorii Teatrului Național Radu Stanca și cu studenții Universității Lucian Blaga Sibiu (primul spectacol pe care l-am montat în România în ultimii 18 ani) m-a satisfăcut enorm, pentru că am înțeles că produsul cultural al timpului nostru promovat în multe instituții de spectacol din țară și din lume are șansa să devină la Sibiu un proces cultural, un motor pentru schimbare socială și egalitate. Nu mi-am dorit să revin în țară cu un proiect cu care sa fac competiție unei oferte artistice care deja există, sau cu un spectacol pe care l-am făcut în altă parte pentru că ar fi fost mult prea ușor.”

Trei scriitori/ dramaturgi/ cineaști americani care l-au influențat și pe care îi admiră

„Voi începe cu regizorul Elia Kazan (care împreună cu Cheryl Crawford și Robert Lewis a fondat The Actors Studio din New York), de al cărui film Un tramvai numit dorință m-am îndrăgostit la începutul anilor ’90 și pe care l-am vizionat de zeci de ori. Și tot atunci l-am descoperit și pe dramaturgul american Tennessee Williams, mai întâi citindu-i piesele pe care le știe toată lumea (precum Pisica pe acoperișul fierbinte), iar mai târziu având șansa să montez în America șapte dintre piesele sale scrise în ultimii ani ai vieții, proiecte cu care am obținut o serie de premii și nominalizări importante. Un alt dramaturg american pe care l-am studiat atent este Thornton Wilder, un adevărat vizionar care a lăsat în urmă câteva piese importante. În prezent, sunt la curent și pasionat de dramaturgia contemporană, trăim un moment fertil cu scriitori tineri foarte talentați.”

Poate schimba teatrul lumea? Cum?

„Fără îndoială că da. O face de peste 2.500 de ani și o va face în continuare, pentru că teatrul este singura formă de expresie care cercetează și celebrează viața în universalitate, în profunzime, în timp și în spațiu. Fiecare experiență în sala de spectacol are potențialul de a provoca un schimb de energie, de emoție între personajele de pe scenă și public, într-un proces de transformare care este propriu și irepetabil. Mergem la teatru să auzim cuvinte, să vedem povești senzaționale sau banale despre oameni, despre viață, să râdem, să trăim alături de personaje în durere și iertare. Mergem la teatru pentru că de multe ori ne regăsim în eroii de pe scenă, care ne dau voie să ne imaginăm că totul este posibil. Însă avem responsabilitatea să creăm și să promovăm un teatru de calitate care dezbate probleme importante legate de valori și etică, care pune întrebări esențiale și incomode și, de multe ori, avansează idei pe care ulterior societatea le acceptă și le recunoaște. De la Sofocle la Ibsen, și de la Shakespeare la Caryl Churchill, teatrul a dovedit că poate schimba lumea în bine, constant și ireversibil. În România contemporană, de exemplu, cred că fără creatori de teatru precum Gianina Cărbunariu sau Radu Afrim (ca să dau doar câteva nume), discursul social care promovează egalitatea și drepturile fundamentale ale individului ar fi avut enorm de suferit. Când artistul de valoare devine incomod din motive politice sau (și) religioase și este ținut underground, atunci avem dovadă clară că teatrul contează și că are forța să producă un val de schimbare. Însă sensul acestei schimbări, de obicei, pornește de la individual către colectiv. Schimbarea lumii în care trăim începe cu noi înșine.”

„De la Sofocle la Ibsen, și de la Shakespeare la Caryl Churchill, teatrul a dovedit că poate schimba lumea în bine, constant și ireversibil.”
Cosmin Chivu, regizor

Festivalul Național de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a 27-a ediție, are loc în perioada 20-30 octombrie 2017. Producătorii Festivalului Național de Teatru sunt UNITER – Uniunea Teatrală din România și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. FNT este un proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, coproducător Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. Partener: Institutul Cultural Român. Ediţia de anul acesta îi este dedicată marelui actor Victor Rebengiuc. Bilete la spectacole: www.mystage.ro/fnt

Ediție desfășurată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

Click pe imagine pentru a afla mai multe detalii despre spectacolul „Rocky Horror Show”, în regia lui Cosmin Chivu.