class="">Să trăiești orice ar fi (Barbara)

Juliette Binoche şi Alexandre Tharaud s-au reunit pentru a celebra amintirea Barbarei…
A fost un nume mare al muzicii franceze şi i-a însoţit prin viaţă pe amândoi, pe Binoche şi Tharaud. Între ei s-a format de-a lungul timpului o legătură unică şi profundă. Azi, cei doi îi aduc un tribut discret, pomenind cu modestie absenţa Barbarei, într-o selecţie de muzică şi texte pe care au realizat-o împreună.
„De fiecare dată când am ajuns în situaţii critice, am reuşit să-mi revin. Asta, pentru că am iubit mult viaţa…” În Il était un piano noir, biografia sa neterminată publicată în 1997, la un an de la moartea sa, cântăreaţa Barbara povesteşte cu modestie şi poezie despre copilăria sa furată de incest şi de ocupaţie, despre anii boemi petrecuţi în Belgia, şi despre începuturile carierei sale în cabaretele pariziene. Scrie despre visul care a bântuit-o întreaga viaţă: să cânte, să scrie, să compună, să urce pe scenă în faţa publicului, „cea mai frumoasă poveste de dragoste” a sa. Aceste pagini, între alte surse, sunt în centrul poveştii pentru voce şi pian imaginate de Juliette Binoche şi Alexandre Tharaud. Scrierile interpretei se combină cu amintirile actorilor despre ea, texte şi piese, de la cele mai cunoscute până la cele mai secrete, pentru a crea un spaţiu senzorial. Un stilou şi un pian care slăvesc viaţa, iubirea, durerea, furia, dar mai presus de orice speranţa, care, fie şi în momentele cele mai sumbre şi mai disperate, i- fost vibraţie internă şi a ajutat-o să meargă mai departe pe Barbara, legenda care, după cum spunea Juliette Binoche, era în stare să transforme „umbrele în lumină şi catifeaua sumbră în sori”.