class="">Yuri Kordonsky: „Oamenii vin la teatru ca să tacă împreună”

articol din campania editorială #teatrulschimbalumea #fnt2017. Urmărește hashtagurile noastre pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.ro. Citește aici manifestul campaniei!

Cu o viziune regizorală excepțională, cu un decor extraordinar, semnat de Dragoș Buhagiar, cu actori minunați, acest spectacol ne arată „o lume aflată în pragul prăbuşirii”. Și ne-o arată într-un mod artistic cum numai un creator profund, cu o cultură vastă, o poate face.

Ce este acest spectacol adus la rampă în toamna trecută și prezentat acum în Festivalul Național de Teatru? Care este mesajul lui? Ce transmite lumii din jur? Poate contribui la schimbarea cuiva? Iată ce ne-a spus Yuri Kordonsky: „Spectacolul «În adâncuri» se prezintă singur în fața publicului. Dacă acesta spune ceva, publicul privește și ascultă. Dacă nu spune nimic, nu are rost ca eu să explic după aceea: am dorit ceva, dar a ieșit altceva; e o prostie. Am impresia că trebuie să fii cinstit și trebuie să asculți lumea. Trăiești azi și ascultă lumea asta: citește știrile, citește o carte, întâlnește-te cu prieteni, discută, călătorește. Asculți, asculți, asculți! Apoi lucrezi un spectacol, moment cu moment. Iar eu nu mă gândesc în acele momente cum aș schimba lumea cu o scenă, bunăoară, din spectacol, sau ce o să-i spun publicului. Principalul e ca în această scenă să fie viață. Totul să fie viu. Mai departe, dacă actorii, scenograful, regizorul lucrează asupra acestei scene și toți sunt plini de viață și corecți, atunci această scenă va spune ceva altcuiva – ceva care va fi transmis. Văd des, în special, tineri regizori care își spun că montează spectacole ca să schimbe lumea și că vor spune adevărul, de care încă nimeni nu a auzit – social, politic, cu mesaj, învinuind lumea de corupție, de minciună etc. Iar rezultatul este un gol și o propagandă pură. Teatrul nu funcționează așa, nu funcționează ca ziarul. De aceea, atunci când am lucrat la spectacol, ne-am gândit la oameni. Cum sunt oamenii? Cum e unul, cum e altul? Ce este important aici? Apoi chemi publicul ca să trăiască cu noi împreună toate acestea. Nu știm ce efect va face asupra spectatorilor, nu știm ce schimbări vor avea loc. După reprezentație, lumea pleacă acasă, nu vorbește cu noi. Uneori, poate, vine cineva și spune: acest spectacol mi-a schimbat viața. Dar eu mă uit la el și sunt cam sceptic… Noi am aruncat o pietricică în lac și mici valuri s-au format și… au plecat. Pentru mine asta este important”.

„Un spectacol e ca o zgârietură pe o carieră, e precum ai zgârâia o mare suprafață. Pot spera că spectacolul poate doar schimba ceva pentru un singur om. Și acest om, la rândul lui, va schimba lumea. Teatrul vorbește cu voce joasă, teatrul nu e televiziune, nu e film, nu e politică. Ca să îl simți, trebuie să vii într-o sală de spectacole, unde e liniște, concentrare maximă. Niște oameni se adună împreună, pentru a retrăi istoria”.

Yuri Kordonsky, regizor

Dar ce îi place cel mai mult lui Kordonsky în teatru? „Cele mai frumoase momente pentru mine în teatru sunt atunci când se instalează liniștea… E o liniște deosebită. Stai și te gândești că acolo, în sală, stau vreo 300 de oameni, care nu se cunosc, dar s-au adunat într-o încăpere ca să tacă; stau toți împreună și tac… E o tăcere despre ceva. Și atunci îți amintești că există pe lume și liniște și nu e nevoie să vorbești, dar se poate tăcea și se poate gândi. Și nu de unul singur, dar cu cineva, cu un grup de oameni inteligenți. Și acest grup care a fost în acel moment la spectacol s-a schimbat, a devenit altfel. Poate ceva la cineva s-a mișcat, și-a amintit de ceva. Toate acestea se fac încet, în liniște. Mișcă ceva înainte”.

Kordonsky mărturisește că nu știe cum să convingă pe cineva să vină să vadă spectacole: „Nu știu cum să chem pe cineva la teatru. Dacă omul vrea să-și petreacă o clipă din viață în compania altor persoane, ca el să simtă că nu e singur cu problemele sale – probleme blestemate care îl chinuie noaptea, și nu numai pe el, dar și pe alții, care, de asemenea, nu pot dormi, atunci teatrul e un loc bun: vii ca să respiri împreună cu alții. Dar, de fapt, fiecare vine din varii motive. Cineva – un tânăr – la prima întâlnire cu o fată o duce la teatru și nu la restaurant. Apoi, peste ani vor avea o amintire comună, își vor spune, alături de copii… dar ți-amintești, noi, la prima întâlnire, ne-am dus la teatru, ca idioții (râde) și nu la restaurant!”.

Festivalul Național de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a 27-a ediție, are loc în perioada 20-30 octombrie 2017. Producătorii Festivalului Național de Teatru sunt UNITER – Uniunea Teatrală din România și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. FNT este un proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, coproducător Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. Partener: Institutul Cultural Român. Ediţia de anul acesta îi este dedicată marelui actor Victor Rebengiuc. Bilete la spectacole: www.mystage.ro/fnt

Ediție desfășurată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

Click pe imagine pentru afla mai multe detalii despre spectacolul ”În adâncuri”