„Tschick. De ce am furat mașina” este spectacolul regizat de Irisz Kovacs, selectat în FNT, ediția XXXIII. Spectacolul se joacă pe 23 octombrie, de la ora 17.00 și de la ora 21.00, la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură. Bilete puteți găsi aici.
19 octombrie 2023 Stiri
Ce relevanță acorzi cercetării în procesul de lucru la un spectacol?
De regulă, nu fac cercetare în sensul unui teatru documentar – cu deplasare pe teren, interviuri etc. Consider însă cercetare teatrală munca pe care o depunem cu echipa la începutul procesului, vizionarea de filme, improvizațiile pe teme date, tot ce facem pentru a înțelege contextul lumii pe care o propune textul și locul nostru în ea, înainte de a începe să ridicăm spectacolul propriu-zis.
Cum îți organizezi etapele de cercetare?
Încep tot timpul repetițiile cu câteva zile de workshop, perioada depinde de cât timp avem la dispoziție, dar de regulă e în jur de o săptămână. De-a lungul acestor zile, actorii vin cu materiale video, cu texte sau obiecte care au legătură cu tema proiectului, facem exerciții și mai ales improvizații lungi, în care căutăm atmosfera sau universul spectacolului împreună. E o perioadă în care ideile curg una din alta, ne inspirăm reciproc, descoperim forme sau propuneri într-un cadru liber.
Poți detalia felul în care ai lucrat la spectacolul selectat în FNT?
Pentru „Tschick. De ce am furat mașina”, am lucrat în mod special cu idei legate de adolescență, familie, libertate. După multe improvizații și exerciții, am găsit o structură asemănătoare desenului animat. Personajele sunt văzute de protagonist aproape bidimensional, iar maturizarea lui ține de înțelegerea lor ca ființe complete.
Există spectacole / demersuri performative pe care le-ai creat (la care ai contribuit), care se apropie mai mult – ca formă, ca tip de lucru, ca abordare – de zona laboratorului artistic? Care sunt particularitățile lor?
Îmi vin în minte două proiecte. Primul este „Un copil pe un lucru de benzină”, la care am lucrat în regim devised în cadrul rezidenței Fresh Start de la Reactor de creație și experiment, unde punctul de pornire a fost echipa – ne cunoșteam pentru prima oară și, prin întâlnirea intereselor noastre, s-a născut un spectacol experimental, pe texte generate de noi toți. Cel de-al doilea este performance-ul work-in-progress „cerul (hartă către casă)” de la Teatrelli, unde am împărțit timpul într-o perioadă de laborator și una de construcție, ambele de câte cinci zile.
Formatul acestor spectacole la Teatrelli propune un laborator de creație, iar în cazul nostru, el a avut ca punct de pornire albumul de picturi ale lui Șerban Savu, „Drifting”. L-am învârtit pe toate părțile, am recreat posturile personajelor, am făcut soundscape-uri și am generat text pornind de la el.
Crezi că în actualele contexte de producție, sistemul de lucru de tip laborator – care presupune o altă dinamică și un alt timp – devine mult mai complicat de gestionat?
Da. :)) Există însă și contexte favorabile, sunt câteva teatre care își asumă misiunea de a oferi un cadru-laborator, cum sunt Reactor și Teatrelli, dar e clar că, într-un proces de lucru standard, de 5-6 săptămâni, e greu să numești ceea ce faci cercetare sau laborator.
Cât de deschis ți se pare peisajul teatral local pentru demersuri de cercetare, experiment, laborator? Poți indica exemple concrete care, de-a lungul timpului, ți-au atras atenția?
Cred că, ușor-ușor, tot mai multe instituții sunt deschise unor demersuri experimentale sau de cercetare – am văzut proiecte de acest fel sprijinite atât la Teatrelli și Reactor, cât și la Centrul de Teatru Educațional Replika, Malmaison, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Teatrul Tineretului Piatra Neamț. Apar și coproducțiii și forme mixte, asta mă bucură și entuziasmează.
Interviu realizat de Mihaela Michailov
Foto: Adi Bulboacă