class="">În Pasajul FNT, cu Marius Bodochi şi Florentina Ţilea

„Veniţi oricând la teatru! Dacă nu găsiţi bilete În FNT, veniţi altă dată. Pentru noi este important să fie mereu public În sală. Veniţi la Teatrul Naţional Bucureşti. E aproape. Spectacolele noastre se joacă În săli bune, săli noi, bine dotate, şi unde vă puteţi simţi foarte bine. Cu atât mai mult cu cât puteţi vedea poveşti emoţionante!”. Acesta a fost Îndemnul făcut miercuri seara de actorul Marius Bodochi În Pasajul FNT / Pasajul de la Metrou Universitate trecătorilor a căror cale ducea spre sau dinspre metrou.

un articol de Maria Sârbu

În cea de-a treia zi, de la deschiderea Pasajului FNT, au venit la Întâlnirea cu publicul atât Marius Bodochi, cât şi colega sa Florentina Ţilea, amândoi jucând În cele două spectacole ale Naţionalului bucureştean / „Butoiul cu pulbere” şi „Terorism”, regizate Felix Alexa, montări programate În Festivalul Naţional de Teatru. Ei au povestit oamenilor care s-au oprit să-i asculte despre cele două producţii. În opinia lui Marius Bodochi, În „Butoiul cu pulbere” de Dejan Dukovski este vorba „despre lumea balcanică În care trăim şi noi, o lume cu foarte multe probleme”, iar spectacolul e „un fel de carusel În care personajele râd, plâng, trăiesc, mor”.

La rândul său, Florentina Ţilea a povestit că ideea spectacolului „de carusel, de felii de viaţă este susţinută şi de scenografia Andradei Chiriac, care a făcut un decor mobil; se Învârte pe o turnantă şi În momentul În care se opreşte turnanta Într-un anumit unghi este prezentată o scenă”. Marius Bodochi şi-a copletat colega: „E ca un tort, dacă vreţi, cu multe felii şi are şi luminiţe de-asupra”.

Despre „Terorism” (piesa aparţine dramaturgilor ruşi / fraţii Presniakov), actorii au spus că acesta e un text În vogă şi se joacă În toată Europa şi nu numai; că spectacolul lor merită văzut.

„Teroarea există Într-o formă latentă În fiecare dintre noi. În momentul În care simţi vreun semn, ea este decodificată În funcţie de temerile, fricile tale. Şi atunci e nevoie doar de un mic impuls ca un conflict să izbucnească. Dar spectacolele nu se povestesc, ci trebuie să le simţi. E vorba de emoţie. Temele sunt foarte puternice: ai zâmbi, dar simţi un gol În stomac, pentru că temele sunt dureroase şi ne ating pe fiecare În parte”, a spus Florentina Ţilea.

Iar Bodochi a completat din nou: „Sunt cinci poveşti, cu foarte multe personaje, care aparent nu au o legătură Între ele, dar la final te lămureşti: oameni care nu se cunosc au acelaşi destin, li se Întâmplă aceleaşi lucruri, fără ca ei să se cunoască. Sunt cinci poveşti. Eu joc două personaje: un poliţist şi un colonel nebun – unul care asigură teroarea Într-o cazarmă, iar În final are un moment de nebunie. El, admirând-o foarte mult pe Marilyn Monroe, Îşi obligă subalternii, cinci soldaţi, să-l aprecieze pentru că el cântă precum Marilyn Monroe. Şi le cântă chiar ce i-a cântat ea preşedintelui Kennedy, când era drogată. Şi le spune: omul trebuie mai Întâi ajutat şi abia pe urmă să cânte, pentru că, starea ei, reacţiile ei nu le au decât cei dependenţi de heroină. Happy birthday to you!” Şi Marius Bodochi a cântat, precum Marilyn Monroe.

Click pe imagine pentru a vedea o GALERIE FOTO de la acest eveniment

Au dat autografe, s-au fotografiat cu trecătorii, ne-au spus şi nouă câte ceva, pentru toată lumea. Marius Bodochi: „Îndemn publicul să meargă la teatru, nu numai dacă e festival. Teatrul trebuie să facă parte din viaţa oamenilor. Venind la teatru, oamenii Îşi cultivă sensibilitatea. E ca şi mersul la biserică; măcar de câteva ori În viaţă trebuie să te duci şi pe acolo. Precum religia, teatrul te pregăteşte pentru viaţă şi te face să treci mai uşor şi mai bine prin ea. La teatru se vede realitatea transpusă artistic, dar se poate vedea şi poveşti din alte vremuri, poveşti din alte lumi, putem vedea lucruri pe care altfel nu avem cum să le vedem. Când te duci la teatru, după părerea mea, e ca atunci când te duci la biserică”.

Florentina Ţilea: „De ce să vină lumea la festival, la teatru, În general? Fiecare are motivele lui pentru care alege să vină la teatru, dar eu Îi invit pentru o atmosferă prietenoasă, pentru a descoperi lumi paralele pe care omul nu le poate cunoaşte din alte surse. Sunt experienţe diferite În momentul În care citeşti o carte sau priveşti un tablou, asculţi o melodie. Este cu totul o altă emoţie În momentul În care eşti În sală, căci acolo sunt oameni care respiră În acelaşi ritm cu tine, este o anumită temperatură a sălii pe care poţi să o iei, o anumită pulsaţie.

Sunt momente În care zâmbeşti Împreună cu actorul, plângi Împreună cu el, sunt momente  În care actorul te rupe de viaţa cotidiană şi te ia În poveste. Sunt poveşti pe care tu nu le-ai trăit, pe care, iată Într-o oră sau În două ore, poţi să le trăieşti foarte intens. Pentru că asta Înseamnă teatru: viaţă trăită foarte intens Într-un timp scurt. Pasajul acesta este foarte bine ales şi Îţi dai seama de ritmul Bucureştiului, sunt oameni foarte grăbiţi, pasageri, care cu greu Îşi rup din timp să ne privească, dar În momentul În care iau contact cu actorii, cu lumea noastră a teatrului, iată că ei se opresc câteva minute, ne privesc, ne ascultă. Veniţi la teatru, căci În momentul În care veţi intra În sala de spectacol sigur nu veţi regreta şi vi se vor deschide nişte porţi spre lumi nebănuite”.

În fiecare zi, În jurul orei cinci după-amiază, În psajul FNT, vin actori. Tot aici, una dintre cele mai „straşnice” voluntare / Margareta Pâslaru – dă autografe pe CD-ul „Actorii cântă”, care conţine 20 de piese pe muzica acestei artiste. Banii obţinuţi din vânzare sunt transferaţi În conturile Campaniei „Artiştii pentru artişti”, organizată de UNITER. Miercuri s-a anunţat un alt proiect, un at CD: „Stelele filmului cântă”, editat În acelaşi scop, care va fi lansat În noiembrie, cu 21 de piese cântate de 14 actori.

Foto: Cristian Munteanu