class="">Ziua în care în mijlocul nostru a stat Lucian Pintilie

Ziua în care în mijlocul nostru a stat Lucian Pintilie

Și a fost joi, 26 octombrie 2017, dată de care noi, toți cei prezenți în Sala Arcelor de la ARCUB – Hanul Gabroveni, la prezentarea cărții „Bricabrac. De la coşmarul real la realismul magic” (Editura Nemira, 2017), ne vom aminti ca de ziua în care în mijlocul nostru a stat Lucian Pintilie. Despre cartea sa, au vorbit Ion Caramitru, Marina Constantinescu și Victor Rebengiuc, într-o după-amiază a celei mai desăvârșite emoții.

 

29 octombrie 2017,  Stiri

„N-am alte dovezi că am trăit. Restul…

Să nu mai spuneți asta niciodată, domnule Pintilie, e un mare păcat.

Știu. Restul e un bricabrac.

Adică cum bricabrac?

Adică un bricabrac, o carte fără un proiect precis, obiecte fără nicio valoare, uzate și demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hârtii, un razboi cu hârtiile.

Adică?

Adică eu am sentimentul că mă mut. Într-un alt spațiu. Nu pot încă să-l definesc. E o nouă locuință. Toate amintirile strigă după mine să nu le uit.

Despre „Bricabrac. De la coşmarul real la realismul magic” de Lucian Pintilie, publicată inițial în 2003 și declarată „Cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franța în 2010, se spune că este o carte-spectacol, o carte-mărturie, sunt acolo confesiuni, pagini de jurnal de regie, cronici de teatru și de film din presa internațională, sunt poveștile atâtor și atâtor mari spectacole și filme ale regizorului, cu istoria lor tumultuoasă, precum „Revizorul”, „Pescărușul” sau „Salonul nr. 6”, sunt toate acestea și încă mult mai mult, căci în sutele de pagini ale cărții se ascunde o viață. O viață-reper, așa cum nu sunt multe în istoria noastră culturală recentă.

„Sunt aici imagini emoționante, pentru că mulți dintre noi nu am văzut spectacolele pe care Lucian Pintilie le-a făcut până a fost obligat să părăsească România”, spunea Marina Constantinescu, directorul artistic și selecționerul Festivalului Național de Teatru, în deschiderea evenimentului dedicat cărții regizorului.

S-a evocat atunci „Revizorul”, „spectacolul care a împărțit România în două, care a fost interzis, nici nu aș spune de cenzură, ci de Ceaușescu personal”, a mai zis Marina Constantinescu, iar Victor Rebengiuc, care făcuse parte din distribuția spectacolului, a povestit cum a fost în acele zile ale anilor ’70, ce s-a publicat în Scînteia, ce a urmat, cum spectacolul a fost interzis după a treia reprezentație. Lucian Pintilie a părăsit România în 1975, stabilindu-se în Franța.

Noi, cei din sală, ascultam cu sufletul la gură. În rândul întâi, stătea regizorul Lucian Pintilie, alături de Marie-France Ionesco.

„Întâmplarea face că sunt cel mai frustrat actor român, pentru că n-am jucat niciodată într-un spectacol de-al lui Lucian Pintilie”, intervenea cu umor Ion Caramitru, care avea să adauge: „Ce a fost Pintilie în perioada comunistă n-a fost nimeni. Curajul lui, nebunia lui, în sensul cel mai bun…” Așa cum bine se știe, după „Revizorul”, lui Lucian Pintilie i s-a interzis să mai facă teatru în România, iar Liviu Ciulei, directorul de atunci al Teatrului Bulandra, solidar cu spectacolul, a fost destituit. Pus în fața unei posibile modificări a spectacolului, Lucian Pintilie ar fi spus: „Liviu, dacă tu faci fără mine așa ceva, eu îmi dau foc în fața teatrului”.

„Pintilie n-a făcut niciodată niciun compromis”, concluziona scurt Victor Rebengiuc, actorul căruia îi este dedicată ediția din acest an a FNT.

„Ne aflăm în fața unui geniu. Și voi, că sunteți mai tineri, să țineți minte acest lucru”, ne-a mai spus, despre Lucian Pintilie, Ion Caramitru, nouă, publicului cu precădere tânăr, din care făceau parte și nume cunoscute ale teatrului de azi, printre care regizorul Radu Afrim.

„Cartea e ca un testament artistic”, concluziona și Marina Constantinescu, „toate amintirile se strigă și pare că Lucian nu a uitat nimic. Iar mie mi se pare valoroasă această carte și pentru felul în care el ridică complet cortina”. S-a vorbit apoi despre „ce înseamnă să ai acest tip de genialitate care nu are compromis”, după cum spunea directorul artistic al FNT.

Nu a fost uitată nici „obsesia lui Lucian Pintilie de a începe spectacolele la fix”, iar Marina Constantinescu împărtășea în acea după-amiază cu cei prezenți un fapt întâmplat cândva la Avignon, unde oamenii care ajunseseră un pic după ora începerii spectacolului aruncau cu pietre în ușa teatrului, să li se deschidă, și atunci ușa s-a deschis și s-a ivit regizorul care le-a spus numai atât: „Spectacolul a început”.

În final, Marina Constantinescu a ținut să mulțumească încă o dată editurii Nemira „pentru că a avut ideea să pună din nou în circulație, atât de frumos, această carte”.

Și când credeam că evenimentul s-a încheiat, Lucian Pintilie (83 de ani) s-a ridicat și s-a întors cu fața către public, căruia a ținut la rândul său să-i mulțumească. L-am privit minute în șir aplaudând. Și dacă te-ai fi uitat în acele minute în sală, ai fi văzut că emoția acelei întâlniri se citea pe chipurile tuturor celor de față; în ochii oamenilor erau lacrimi. Pășind apoi pe Lipscani, mi-am spus că e 26 octombrie, o zi de joi, care ar fi putut fi ca oricare alta.

Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment

Foto: Maria Seiculescu