O bancă, unul sau două calorifere și o ușă. Adică sala de așteptare sau, poate, culoarul unui spital. Un spațiu în majoritate alb. Doar ușa este, pesemne, neagră. Tulburător indiciu pentru ceea ce ar putea urma după ce îi va fi trecut pragul. O veste proastă pe care nici nu știi ori nu ești (încă) pregătit să o primești. Cu lacrimi sau, deplasat, cu un râs, unoeri isteric.
10 noiembrie 2021 FNT în Presă
1.Dans, viață, moarte, conștiință
E un spațiu simplu, apăsător, unul al așteptării unor verdicte fundamentale. Despre viața și despre moartea a cinci oameni ce se numesc Ecaterina, Lara, Andrei, Mama, Olga. Care de-a lungul celor șapte acte sau, mai corect spus, tablouri ale piesei lui Ivan Vîrîpaev sunt, pe rând, vii sau morții. Din vina unuia sau altuia. Din cauza că și-au făcut unul altuia rău.
(…)
2.Intenții bune, realitate și iluzii
Mărturisesc de la bun început că spectacolul cu piesa Verde tăiat de Alexandra Felseghi s-a situat pe un loc fruntaș în topul celor pe care așteptam să le văd cu nerăbdare cu ocazia celei de-a XXXI-a ediții a Festivalului Național de Teatru. Nu de alta, dar nu e puțin lucru ca o producție a unei asociații culturale private, al cărei scop prioritar se dorește a fi determinarea autorităților locale să aprobe și să finanțeze înființarea unei instituții profesioniste de spectacole în capitala Sălajului, să fie socotită drept nominalizabilă la Gala UNITER aferentă anului 2020 și nu oriunnde, ci la una dintre cele mai pretențioase categorii, Cel mai bun spectacol. Cunoșteam celelalte producții nominalizate –Inimă și alte preparate din carne de la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova și Villa Dolorosa de la Secția română a Naționalului din Târgu Mureș- ambele foarte bune, amândouă cu distribuții consistente și convingător alcătuite, și una, și cealaltă semnată de regizori de vârstă medie, emblematici nu doar pentru generația lor, ci și pentru întreaga mișcare teatrală românească a momentului.
Citiți integral în Contributors.