Cronici mici și prietenoase
Mustața lui Lech Walesa la Colonos
Spectacolul „Walesa la Colonos”, pe un text de Jakub Roszkowski, pus în scenă la Teatrul Łaźnia Nowa din Cracovia de regizorul Bartosz Szydłowski, aduce un erou al secolului XX la judecata istoriei.
Eu sunt Străinul
Unul dintre cele mai puternice spectacole din selecția de anul acesta a Festivalului Național de Teatru este, fără îndoială, „Katzelmacher. Dacă n-ar fi vorba despre iubire”, pus în scenă de Eugen Jebeleanu la Teatrul German de Stat din Timișoara.
Chirița, carantina și roboții
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de Chirițele Adei Milea sunt cel mai mare fan. Nu există bucurie mai mare decât să îi auzi pe actorii Naționalului din Cluj începându-și spectacolul cu „Bine ați venit la Teatrul Național din Iași ăăăă Cluj” și apoi să o vezi în toată splendoarea ei pe Coana Chirița făcându-și numărul, numerele.
Pe la ceasul cinci spre seară, trist se-aude o vioară
Se aude o vioară și nu orice vioară, ci vioara lui Cezar Antal, o vioară electrică. Ea devine un personaj în sine în „Luna verde”, o instalație muzical-poetică creată de Alina Berzunțeanu și Cezar Antal la Teatrul Odeon, pe versuri de Federico García Lorca și pe muzica originală a lui Cezar Antal.
„Tom și Jerry 2.0” sau „Pulp Fiction” de Florin Piersic jr.
Cunoaștem în această creație pe jumătate film (un omagiu adus, pe de o parte, lui Quentin Tarantino și, pe de altă parte, filmului alb-negru), pe jumătate teatru, dar care împreună fac un întreg bine articulat, a lui Florin Piersic Jr. la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, un cuplu de criminali în serie cât se poate de haios.
„O scrisoare pierdută” cu niște zombie politici și un dac „liber”
În varianta gândită de regizorul Ștefan Iordănescu la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, piesa „O scrisoare pierdută” nu este deloc tratată în manieră clasică. Pentru că politicieni corupți au existat dintotdeauna, astăzi îi regăsim pe Tipătescu, Trahanache și compania cât se poate de vii. Sunt de fapt niște zombie politici ale căror moravuri nu vor nicicum să piară. Hainele le sunt noi, dar apucăturile etern valabile.
Viețuind cu Neamțul
Regizorul Andrei Măjeri a pus în scenă la Reactor de Creație și Experiment din Cluj o tulburătoare pledoarie pentru dragoste și demnitate. Având-o în prim plan pe fabuloasa actriță a Teatrului Maghiar din Cluj, Emöke Kató, care a luat și Premiul UNITER anul acesta pentru răvășitoarea ei interpretare din acest spectacol, secondată cu forță și emoție de tânărul actor Lucian Teodor Rus, „Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois”, pe un text de Cosmin Stănilă, este ucigător de frumos și, în același timp, neiertător. Așa cum boala și moartea sunt neiertătoare.
Doina Cornea sau trăirea în adevăr
Eroii nu sunt neapărat niște bărbați înalți și plini de mușchi. Aceia îi găsim poate în mitologie sau legende. Realitatea însă este cu mult mai complexă și prin aceea mai frumoasă. Regimul comunist din România lui Nicolae Ceaușescu a fost învins în mod incredibil prin gesturile uluitoare de curaj ale unei profesoare micuțe și delicate din Cluj, cu o voce firavă, dar care s-a făcut auzită în toată lumea, pe numele ei Doina Cornea.
Vodevil horror cu oameni pe jumătate păpuși sau cu păpuși pe jumătate oameni
„Văduva Karnyó și cei doi zvăpăiați”, de Csokonai Vitéz Mihály, este o coproducție a trupelor „Aradi Kamaraszinhaz” din Arad și „Pinceszinhaz” din Szeged, în regia lui Tapasztó Ernő.
Nina Zarecinaia în izolare
În spectacolul „Very Isolated Person”, montare a Teatrului German de Stat din Timișoara, în regia Paulei Lynn Breuer și a Olgăi Török, o reîntâlnim pe eroina lui Cehov, Nina Zarecinaia din „Pescărușul” (interpretată cu dramatism și emoție de Olga Török), în izolare și nu doar în izolare, ci de-a dreptul într-un spațiu claustrofobic, într-o baie mică și într-o cadă mică unde îi ține de urât un laptop de pe care vorbește pe facebook cu prietenii din lumea virtuală.
Țara cu fete sărace
Unul dintre highlight-urile ediției de anul acesta a Festivalului Național de Teatru este fără doar și poate „Orașul cu fete sărace”, un spectacol devastator al regizorului Radu Afrim montat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
Conferința iraniană, ședință de terapie pentru occidentali
Occidentul, cu liberalismul său și lupta sa pentru drepturile și libertățile omului, este pus față în față cu dictatura instaurată în țările islamice. Acesta e un bun subiect nu pentru o scurtă povestire cum ar zice Cehov, ci unul numai bun pentru o piesă de teatru, cum a crezut de cuviință Ivan Vîrîpaev.