class="">Cinci volume din „Galeria teatrului românesc” au fost lansate în FNT

Cărțile, apărute la Fundația Culturală „Camil Petrescu”, supliment al revistei Teatrul azi, prin Editura Cheiron, au ca „subiecte”: regizorul – „Toca se povestește” (vol. I și II), volum îngrijit de Florica Ichim; actorul – „Ștefan Braborescu, portret din crâmpeie” de Roxana Croitoru, „Ileana Ploscaru – teatru, teatru și iar… teatru” de Constantin Paraschivescu și Irina Zlotea, „Anton Tauf – vocație sau damnare” de Eugenia Sarvari; scenograful – „Scenografia secolului XX (decorul)” de Ion Cazaban.

Despre primul titlul – „Toca se povestește” – se poate spune pe scurt că e o lucrare foarte bogată despre marele creator Alexandru Tocilescu, un spirit „rebel și liber”. Potrivit editorului, s-a dorit recuperarea „din efemeritate” a mărturiilor „geniului său pentru dialog, organizându-le într-o carte care să-l readucă – la trei ani de la dispariția sa – în atenția publicului, a celor care l-au cunoscut și prețuit”. Există multă informație utilă în cele două volume; există o teatrografie completă, selecții din cronici la spectacolele sale, dar și un bogat material iconografic. Florica Ichim și-a amintit, la lansare, cum a început, cu Alexandru Tocilescu, în stațiunea 2 Mai, interviul-fluviu pentru carte, dar care nu a fost terminat. În schimb, acea parte care s-a realizat reprezintă un fel de comoară în această lucrare frumoasă. (Volumele au apărut cu sprijinul UNITER și AFCN).

Despre cartea „Ștefan Braborescu, portret din crâmpeie” au vorbit Roxana Croitoru și Ștefan Oprea, cei doi prezentând multe date despre activitatea actorului, regizorului, profesorului de teatru, care a trecut de-a lungul carierei sale prin trei teatre naționale: Craiova, Iași, Cluj. Așa cum s-a relatat, Ștefan Braborescu a fost o scurtă perioadă actor al Teatrului Național din Craiova. Remarcat de scriitorul Mihail Sadoveanu, director al Teatrului Național din Iași, este angajat, începând cu stagiunea 1913-1914, la Iași, unde realizează roluri remarcabile. În stagiunea 1923-1924 devine actor și director de scenă la Teatrul Național din Cluj. A fost profesor și rector al Conservatorului de Artă Dramatică din Timișoara și din Cluj. Pentru a demonstra forța acestui actor mare la vremea sa, au fost proiectate secvențe filmate cu Ștefan Braborescu.

Un nume pe care noile generații ar trebui să îl cunoască este cel al actriței Ileana Ploscaru. Din cartea semnată de Constantin Paraschivescu și Irina Zlotea „Ileana Ploscaru – teatru, teatru și iar… teatru” pot fi aflate lucruri interesante despre această mare actriță a teatrului constănțean, a teatrului românesc. Cei doi autori au povestit despre lucrul la carte și despre conținutul acesteia. Ileana Ploscaru a debutat pe scena Teatrului Național din Cluj în 1951, iar în 1961 s-a transferat, prin concurs, la Teatrul de Stat din Constanța. A jucat în multe spectacole în cei 65 de ani de activitate, dintre care 55 pe scena din Constanța. În cartea lansată, cititorul găsește multă informație despre viața artistică a actriței, dar și reflecțiile sale legate de asumarea actului artistic. (Volumul a apărut cu sprijinul UNITER).

S-a vorbit la lansare și despre un alt actor important al teatrului românesc, personajul cărții „Anton Tauf – vocație sau damnare” de Eugenia Sarvari. Despre roluri, despre regizorii cu care a lucrat, fiind prezentat și un frumos material ilustrativ: fotografii și fragmente înregistrate din spectacole în care a jucat. Anton Tauf slujește Teatrul Național din Cluj de peste 45 de ani. A absolvit Institutul de Teatru din București, la clasa Beate Fredanov – Octavian Cotescu, în 1968. A lucrat cu importanți regizori, printre care Vlad Mugur, György Harag, Aureliu Manea, Sanda Manu, Mircea Marin, Alexa Visarion, Alexandru Tatos, Alexandru Dabija, Mona Chirilă. Și desigur cu Mihai Măniuțiu, sub direcția de scenă a căruia au luat naștere roluri frumoase, memorabile. Teatrologul Crenguța Manea a prezentat cartea, în lipsa autoare, aducând diverse exemple din cariera bogată a lui Tauf. Volumul a apărut cu sprijinul UNITER.

Cartea lui Ion Cazaban „Scenografia secolului XX (decorul)” are merite deosebite, ținând cont de domeniul abordat. Criticul Mircea Morariu menționa „sinteza”,făcută de Ion Cazaban, care „certifică preocupările de o viață” ale acestuia. Este o sinteză istorică a ceea ce a însemnat evoluția decorului de teatru, pe scenele de la noi, de-a lungul secolului XX. Potrivit editorului, în volum sunt marcate determinantele și etapele acestei evoluții, în anii 1900 – 1915; 1918 – 1947; 1948 – 1955; 1956 – 1989; 1990 – 2000. E o carte rară, la care s-a lucrat minuțios și din care aflăm ce rol important a avut și are decorul în crearea și rezistența unui spectacol de teatru. Întâlnim nume de scenografi a căror operă a determinat evoluția acestui domeniu la noi. E o carte de învățătură. (Volumul a apărut cu sprijinul UNITER și AFCN).

Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment. Foto: Florin Biolan